Ochii in care rade marea

Recent, niste prieteni de-ai mei spuneau ca exista in lume 3 lucruri pe care, privindu-le, nu obosesti niciodata: cum arde focul, cum curge apa si cum lucreaza altii; si pe cuvant, trebuie sa le dau dreptate, cu toate ca uneori, la aceste 3 am mai putea pune inca vreo 5-6 chestii fara a sta pe ganduri…

“La mare esti curat tot timpul”… iti ingropi picioarele in nisipul ud si bucati de scoici purtate de valuri iti acopera piedestalul zidindu-l cu viteza valului purtat de vant. Arunci, strecori sau pur si simplu scalzi in pale milioane de fire de nisip ca printr-o clepsidra ce prinde viata din cand in cand. Soarele e ascuns pe undeva pe dupa nori; dupa o zi cu mult fast, a obosit si el si doar vantul a mai ramas sa bantuie tarmul aproape pustiu: oamenii, plictisiti de atata plaja, stau ascunsi prin camere de hotel. Esti doar tu si oceanul si o lume intreaga se topeste intr-un gand si se face mica de tot.

Muzica valurilor te doboara. Te scoate din gandurile negre, te seaca de oboseala si iti alina fiecare neuron. Apa asta loveste malul cu o magie lina, care te impune sa meditezi. Nu poti sa nu te calmezi cand crestele inflorite cu spuma se sparg in dunele de nisip de pe tarm, toate brazdate de cate un zbor de pescarus. Iti afunzi picioarele si mainile si iti topesti si coprul in valuri si ganduri profunde te strabat… marea asta e atat de frumoasa incat iti vine sa o cuprinzi si sa stai asa minute in sir. Stii ca tu, aici, cu picioarele in gustul ei sarat si poate ca cineva dincolo, pe celalalt mal, incearca la fel sa gaseasca raspuns la intrebarea lumii. Marea e calma si te asteapta. Cu toate ca zbuciumul ei sperie uneori…

Toate se petrec cu viteza unui sarut. Pentru ca atunci cand parca brusc iti este frig, este cineva alaturi care te tine de mana. Te indeamna, te imbratiseaza, iti cuprinde capul in poale si il mangaie soptind cuvinte de dor. Esti atat de fericit in asemenea clipe in care absolut nimeni si nimic nu mai conteaza. Numai marea care va spala si care va indeamna sa va iubiti. Si soarele, ce va inveleste trupurile…