Romanism incoltit de Ziua Marii Uniri

Motto: “Un popor care îşi uită sau îşi leapădă istoria sa este un popor pierdut.”

De fiecare data cand merg la Alba-Iulia ma incearca un sentiment deosebit, unic, fenomenal chiar! Cand pasii mi se perinda pe strazile pavate ale Capitalei Marii Uniri, prin fata ochilor mi se rasfoiesc pagini de istorie… de la sangele stramosilor curs pe pamantul tarii in dorinta de a apara-o in fata cotropitorilor si pana la evenimentele majore care au pus radacinile unitatii acestui neam, atat de lovit de urgii, nevoi si necazuri. Nu mai vorbesc deja de linistea salii in care s-a semnat Actul Unirii, liniste care imi face sa tremure sangele in vene si furnici nazbatioase sa imi alerge pe trup.

Rolul generatiilor care urmeaza este unul, si nu doar in aparenta, destul de simplu: sa pastreze si sa perpetueze Istoria si Adevarul – istoria adevarata si adevarul istoric. Timpul, delasarea sau pe alocuri chiar indiferenta, au facut ca unele lucruri sa isi stearga din stralucire, nu si din importanta. Asta cu toate ca de-a lungul celor 93 de ani s-au gasit mereu lupi lasi si trufasi care sa atace adevarul, integritatea si unitatea, sperand, pic cu pic, sa dezbine pe dinauntru. Actiuni, care, mai devreme sau mai tarziu, au esuat. Gratie flacarii vii care mereu a iesit la suprafata in momentele grele. Asa cum a fost dintotdeauna.

Generatia noastra este una la limita: trebuie sa exista intre trecutul plin de sens si de adevar, cu traditii si semnificatii profunde care trebuie transmis mai departe – tezaur al neamului – si viitorul deloc promitator, al non-valorilor, neadevarurilor si dezbinarilor!

De Ziua Nationala a Romaniei, o basarabeanca venita in Cluj-Napoca la studii pe banii Statului Roman, nerecunoscand fila de istorie a celor 93 de ani Unii sărbătoresc nu știu câți ani – iertați-mi ignoranța matematică – de la Marea Unire din 1918. Alții încă mai cred , mai visători și mai dihai decât Don Quijote, în idealul României dodoloațe, are curajul de a-si manifesta antipatia fata de valorile acestui stat printr-un articol, zic eu, mai mult decat strigator la cer, in ale carui randuri, zicea ea, mi-aș băga piciorul în ziua de 1 decembrie. O spun fără mari mustrări de conștiință. In calitate de ROMAN, ma simt jignit, injurat, afectat si lovit din plin sub centura. Venele mi se ingroasa, nervii sunt la maxim, iar sangele clocoteste…

Rog Statul Roman, prin autoritatile sale competente, sa ia atitudine fata de aceasta persoana in special, cu sanctiunile de rigoare! An de an Romania accepta la studii asemenea specimene, care mai apoi primesc cetatenie romaneasca pentru a putea mai apoi calatori liber prin Europa si de ce nu, actiona impotriva Statului Roman!

p.s. Daca aceasta persoana se simte lezata atat de mult de valorile romanesti, sa fie binevoitoare sa renunte la bursa (asta dupa ce a ocupat locul unui alt basarabean dornic de a studia aici) acordata cu bunavointa de platitorii de taxe din Romania. Randurile articolului ei nu se nasc din simpatie pentru romani, ci dintr-un dispret profund!