am sa-nchid ochii sa vad filmul asta prost macar o data…

O victorie… mai mult decit chinuita!

Pozitie slaba in clasamentul grupei pentru calificarea la Campionatul Mondial. Pozitie slaba in clasamentul pe natiuni. Joc slab. Moral la pamint. Accidentari. Scandaluri… Sirul ar putea continua. Dar ma opresc aici. Nu vreau sa invirt cutitul in rana. Nu vreau sa descriu o realitate de care cu totii ne ferim, pentru ca doare…
Miercuri a fost o zi plina de meciuri amicale. Tricolorii, atit cei mari, cit si cei mici, au jucat si ei. Primii, in Stefan cel Mare au dat piept cu Georgia, iar ultimii la Caracal cu Bulgaria. Desi « am obtinut » 4 puncte din aceste 2 inttilniri, Romania a dezamagit. In pofida declaratiilor optimiste ale antrenorilor (Piturca era chiar foarte binedispus la conferinta de dupa meci, in timp ce Sandoi a zis ca rezultatul cu Bulgaria e mincinos), trebuie sa recunoastem ca nu am fost la un pas, ci chiar ne-am facut de rusine! Poate ca e prea dura afirmatia, dar atunci cind te bucuri ca un copil mic ca ai batut Georgia chiar nu e bine. Oricit de stralucitor nu ar fi soarele si cit nu ar fi de bine, se simte clar ca ceva nu merge. Nu se stie ce anume, de fiecare data se da vina pe ceva nou, dar undeva, in tot acest sistem e ceva care trebuie schimbat, de altfel, riscam sa raminem pe acelasi loc pe care ne aflam acum in grupa pentru calificarea la Mondialul din Africa de Sud.
De dupa Euro 2008 incoace am inceput sa tot aruncam cu bulgari in Victor Piturca. Ok. Perfect. In timp ce pina la Euro ii asterneam covor din petale de trandafiri, acum facem exact invers. Frumos. La Euro stiam ca locul 4 e al nostru. Problema era cite goluri vom « reusi » sa incasam. Ei bine, am fost la un pas de sferturi, am facut 2 remize frumoase. Una cu vicecampioana mondiala. Una cu campioana. Si aici incepe totul.
Mai intii a fost acuzat, pe alocuri desfiintat de afirmatiile din presa, Adrian Mutu. Dupa ratarea acelui penalty. Un jucator vital nationalei, care a fost afectat de situatie.
Apoi ca nu ne-am daruit in meciul cu Olanda. Si s-a trecut la Piturca. Iarasi infinitele acuzatii din partea presei, « mai marilor specialisti » din cadrul Federatiei si alte persoane la fel de perfecte si capabile sa antreneze mai bine ca Piti.
Intre timp, aceasta presiune imensa pusa pe jucatori, aceste constringeri si atacuri au afectat nu jocul, care e atit de criticat, ci moralul jucatorilor, care din ce in ce mai greu se concentreaza la joc. In plus, si accidentarile. Ca sa fie dezastrul complet, Chivu se opereaza dupa citeva luni in care a jucat cu un risc enorm. Mutu incepe si el seria lui de saptamini negre. Lucruri care au avut urmari si pentru nationala. In primul rind 2 lideri, 2 oameni care dadeau siguranta pe teren, nu sint nici macar pe bancile de rezerve, satui si ei de atitea tam-tam-uri adunate in jurul acestor jucatori nevinovati.
La Urziceni abia de am batut Letonia. Golul lui Dica din penalty a adus 3 puncte amagitoare. Ne-am imbatat cu apa rece si ne mintim singuri pe noi. Nu credem? Vine un joc in care ne-am crezut victoriosi inca pina la inceperea lui, cel cu Lituania. Sare pe rana. Gaz pe foc. Un rezultat pe care nu vreau sa il amintesc, pentru ca nu il vom uita prea curind. Cineva ar zice ca nu digeram tarile baltice. Ok. Vine meciul cu pescarii din Feroe. Ce spuneti? Eu am numit-o infringere, insa si asta exprima prea putin. Aici ne gindeam cite goluri sa le dam, cind de abia am reusit sa marcam unul…
Ne aflam la Constanta, un loc frumos unde marile noastre adversare s-au inecat mereu la mal. De asta data nu a fost sa fie. Ne-am inecat noi. Putea fi si mai rau, sa recunoastem si sa ne multumim.
Si iata meciul de miercuri. Deja nu mai am ce sa spun. Aceeasi mina optimista a antrenorului. Aceleasi declaratii pe care nici noi nu le credem. Aceleasi acuzatii. Acum s-au mai adaugat citeva. Munteanu si Mititelu au sarit ca arsi ca jucatorii lor au fost obositi si folositi mai mult decit restul. Daca Radoi costa 15 milioane ar trebui sa tacem. La aceasta valoare nu zici nimic. Nu stii pur si simplu ce e oboseala, iar cind intri in teren joci si prin asta demonstrezi totul. Iar daca Costea costa 12 milioane (mai nou 20 milioane), nu indraznesti nici macar un gest sa faci. Tamas de 3 meciuri joaca cu pericolul de a rata tot sezonul. Si nu a zis nimeni nimic. Dar se vede unde e valoarea jucatorilor si mintea celor care acuza.
Am impresia ca ne aflam intr-un razboi. Piturca&Nationala si restul. Presa, actionari, presedinti de cluburi, antrenori, impresari, Federatia… Ce mai urmeaza? La ce sa ne mai asteptam? Nu imi pot imagina. Cert este faptul ca jucatorii vin extenuati de scandaluri de la echipele de club si prin asta infecteaza si Nationala, pe linga toate care se mai intimpla… In fine.
Tricolorii mici nu stau nici ei mai bine. Merg din ratare in ratare. Nu vreau sa mai descriu in rest nimic, caci ma doare, caci dupa toate astea mai avem tupeul sa zicem ca e bine si mergem spre bine si asa mai departe. Mereu se fac comparatii cu generatia de aur. Sa nu mai indraznim. Generatia de aur era de aur, dar ei au stiut mereu ca atunci cind te numesti roman si joci pentru Romania trebuie sa fii la inaltime, sa dai ce ai mai bun in tine, pentru ca joci pentru mai mult de 20 de milioane de romani. Cind vii la Nationala nu mai esti la Dinamo, Steaua, Rapid sau Craiova. Si nu mai esti o vedeta. Esti parte a unui sistem pentru care daruiesti totul, fie in 90 de minute, fie in 30. Chiar si atunci cin nu mai ai resurse, continui sa lupti. Nu zic ca generatia de acum nu face la fel, dar suntem departe de a avea o noua generatie de aur, iar de ceea ce ni se intimpla suntem vinovati doar noi. Nu vreau sa reincep sa analizez ce si cum, dar trebuie sa ne oprim si sa ne gindim putin, caci nu mai merge sa continuam asa.
Si e pacat. Exista multe talente, dar care nu sunt valorificate. Trebuie sa avem rabdare. Am uitat sa avem rabdare. Pentru ca Nationala nu este un loc unde se fac experimente.

Hagi versus Dobrin !

Practic, nu stiu cine s-ar incumeta sa faca o comparatie. Sincer nu ii vad rostul. Fie ca merge vorba de Hagi, fie ca merge vorba de Dobrin. Sunt 2 nume sonore nu doar pentru fotbalul de la noi, ci si pentru intreaga Romanie, sint, in primul rind, 2 oameni care au dat alta viziune a ceea ce se intimpla la noi in jurul balonului din dreptunghiul verde.
Pe mine personal, constiinta nu ma lasa sa analizez. Ar insemna sa ii compar pe Creanga si Eminescu si dupa aia sa zic care e mai bun. Dar nu as vrea. Luceafarul mi-a descoperit dulceata lumii din jur, dar nu as fi ajuns sa o cunosc daca nu simteam in mine fiorii iedutilor din “Capra cu trei iezi”… Acelasi lucru este si aici. Nu putem sa spunem ca Dobrin a initiat ceva ce Hagi a continuat sau Hagi a adus ceva nou fata de ce avea Dobrin sau ca fiecare a fost omul fotbalului din timpul sau. Nu! Cind ma gindesc la Dobrin si Hagi nu ma gindesc la 2 fotbalisti diferiti, la 2 oameni ai aceleeasi natiuni. In cei 2 vad un spirit, vad flacara sau sufletul fotbalului de la noi, spirit intruchipat in cei 2, o flacara care arde la fiecare 2 decenii in cite un om in care incercam sa descoperim pe cineva, apoi sa ii comparam, cind de fapt ei sunt unul si acelasi lucru.
Chiar imi vine greu sa ma gindesc asupra acestui fapt. Cert este ca cu un an in urma am varsat citeva lacrimi, cind ne-a parasit cel care era numit “Giscanul”. Nu vreau sa ma gindesc, dar va ajunge un timp cind, daca nu voi fi eu, atunci altcineva va varsa citeva lacrimi pentru cel care a fost si continua sa fie Gheorghe Hagi. Si va continua sa fie. Pentru ca nu voi permite timpului sa le fure nepotilor mei fericirea de a sti pe ultimul magician al fotbalului romanesc din mileniul 2, de asta marti dimineata o sa fiu primul care va cumpara DVD-ul de aur, un DVD pe care Giscanul l-ar fi meritat la fel de mult…

P.S. Daca Hagi a jucat la Real Madrid si Galata si i-a desfiintat pe columbieni cu reusita care a facut inconjurul Universului, atunci pitesteanul se poate mindri ca acum joaca in selectionata ingerilor, pentru ca Spania sau Anglia si chiar intregul glob au fost prea mici pentru driblingurile sale…