Cluj… orasul viselor…


Spuneam intr-un articol anterior ca in ultima jumatate de an, in special ultimele 2-3 luni, am trecut prin multe evenimente. Daca de unele nu vreau sa imi mai amintesc vreodata, sint niste clipe pur si simplu de aur, pe care le port in inima sip e care le voi lua cu mine, acasa, in scurta vacanta pe care o voi face.
In general, viata mea s-a schimbat pur si simplu radical. Am devenit altul decit eram acum 3 luni. Si nu merg acasa decit sa vad cit de mare a fost schimbarea. Si nu pot sa zic ca intr-un anumit moment a intervenit schimbarea. Si nici ca a fost ceva etapizat. Nu. Tot ce imi dau seama este ca, intr-o zi, am inteles ca nu mai sunt cel care am fost. Si sincer, nu regret.
Primul punct forte, daca ii pot spune asa, au fost secundele in care m-am despartit de casa. Nu imi parea rau, dar ma gindeam cu teama incoltita de fericire la ceea ce va urma. Apoi a venit clipa cind am trecut Prutul. Nu stiu daca este ceca care iti da senzatii mai mari decit secunda in care realizezi ca te-ai parasit tara. Imi aduc si acum aminte cum priveam la acea apa involburata, imaginindu-mi o linie de granite ca aia de pe hartile de geografie, o linie pe care am trecut-o, iar prin asta, am trecut nu numai intr-o tara noua, ci si intr-o viata noua, intr-un mediu cultural nou (despre care spunem ca este identic cu al nostrum, dar nu este asa). Apoi au venit Carpatii. Ca sa ma intelegeti correct, una e cind stai plictisit in bancile liceului timp de 7 ani si tot zice profu ca Carpatii x, Carpatii y, si cu totul altceva este cind acei Carpati din manualele de geografie inceteaza sa mai fie imaginari sau departe de tine. Acuma ei cresc in fata ta si ii simti prin aerul curat, prin crestele invelite de nori, prin drumurile pe care ti le astern in fata… Apoi a venit orasul din care nu as vrea sa plec niciodata, Cluj-Napoca. Am ajuns aici in miez de noapte si m-am indragostit imediat de el. De altfel, nici nu putea sa nu fie asa, din moment ce intreg pamintul pe care ma aflam era un pamint sfint pe care visam sa ajung si iat-o, ziua in care am pasit aici…
De ce iubesc eu Clujul? Imi vine greu sa spun. Are un ceva pe care nu il gasesti nicaieri. Nu zic, fiecare oras are specificul sau, dar Clujul are ceva prin care se deosebeste de toate. Ce mi-a placut in primul rind a fost splendoarea si frumusetea sa. Asa cum l-am gasit in acel fericit 25 septembrie, asa s-a pastrat pina acum, ba mai mult, orasul a devenit si mai frumos, avind in vedere ca se apropie frumoasele sarbatori de iarna. Un oras luminos, in care istoria si modernul se imbina reciproc. Sint locuri unde iti vine sa saruti pamintul simtind acest frumos miros de istorie, iar in altele sa iti bucuri ochii cu privelistele care ti se deschid in fata. Oamenii. Mereu amabili, pregatiti sa iti dea o mina de ajutor, sa te indrume cu o vorba buna sau sa iti ofere orice, numai ca tu sa fii multumit si fericit, sis a nu uiti ca ai trecut vreodata pe aici sau sa ai despre ei amintiri urite. Veti spune ca sunt un om norocos si ca am dat doar de oameni buni. Nu! Am avut timp destul sa reusesc sa umblu prin aceasta capitala a Transilvaniei si ocazia sa interactionez cu tot felul de oameni si peste tot ideea mea a ramas aceeasi. Oamenii. Mereu tineri. Aici am observat ca nu se pune accent pe virsta. Ba mai mult, prea putin conteaza asta. Se pare ca localnicii s-au “infectat” cu sindromul tineretii, adus de multimea de tineri care sunt in oras (numai UBB are peste 55000 de studenti, in total aceasta cifra ridicindu-se la peste 100000 de mii-date neoficiale- ceea c ear reprezenta cam un sfert din populatia orasului). Din cele relatate mai sus, va puteti da seama ca fiecare ca fiecare al 4-lea om de pe strada e student!
Abia acuma imi dau seama cit am fost de destept cind am bifat “Cluj”. Recunosc, ma gindeam la un moment sa pun Brasov-centrul Romaniei sau Sibiu-Capitala Culturala Europeana 2007 sau Bucuresti unde as fi fost mai aproape de Steaua sau Suceava si Iasi unde as fi fost mai aproape de casa… Dar acum imi dau seama ca ar fi fost o mare greseala…
Anume aceste lucruri dau culoare vietii mele, alaturi de prietenii pe care mi i-am facut aici, pe alocuri poate mai mult decit prieteni, pentru ca atunci cind vorbesti despre oamenii care te fac sa te simti implinit si fericit, sa uiti sau sa nu iti mai fie dor de casa! da, despre acesti oameni imi pot permite sa spun ca imi sunt mai mult decit prieteni. Nu cred ca vocabularul limbii romane are cuvintele de lauda de care simt eu nevoie acum sa le zic…
De asta spuneam ca m-am schimbat. De asta zic ca privesc viata cu alti ochi. Nu stiu ce credeti voi, cei care deja sunteti in Cluj. Nu stiu ce cred cei care nu au fost vreodata pe aici. Cert este ca eu am simtit ca anume asta mi-a lipsit – linistea si frumusetea Clujului. Cum spuneam, un gol care a disparut…

Advertisements

7 Responses to Cluj… orasul viselor…

  1. Randy says:

    salut Ion, felicitari pentru blog. Succese acolo, in Romania.

  2. Anonymous says:

    La Multi Ani si succese blogului si tie personal in Cluj!
    Si eu stau in Cluj de mai multi ani si ma bucur cand cineva lauda (pe drept) acest oras unic. Sa stii ca am stat si in Timisoara si Oradea cateva luni si nu se compara oamenii de acolo cu clujenii….sunt mai reci, mai nepasatori, mai ‘occidentali’ in sensul prost. Pe cand in Cluj, asa cum zici si tu, e un spatiu social unic: ai parte, ca nou venit, de caldura, intelegere si mai ales ajutor. In primul an ca student aici am stat in gazda la o pensionara foarte de treaba careia ii multumesc si acum din tot sufletul. Dupa 2 luni, vazand ce prost stau cu banii din bursa si jobul meu part-time, mi-a propus sa nu mai dau chirie, ci numai sa impart cu ea jumate din cheltuieli, desi avea o pensie mica-mica….in schimb, sa o ajut sa isi aduca de 2 ori pe saptamana plasele de la piata. O femeie de aur, dealtfel mai multi colegi de-ai mei basarabeni aveau parte de ajutor de la oameni necunoscuti, doar pentru ca eram tineri si departe de casa! Nu se compara, nu vreau sa-mi comentez concetatenii, cu zgarcenia si rautatea de la noi! Poate saracia si indobitocirea din RM duce la aceasta diferenta, dar mai e ceva in plus, o anume mentalitate, nu shtiu ce sa zic… Cluj rulz!!!!
    Iti doresc sanatate si noroc in noul an!
    Andrei

  3. Anonymous says:

    Sa iti indeplinesti visurile in asa fel incat sa impaci ce lasi in urma cu ce iti doresti pentru viitor, ca inima sa iti fie neimpartita.
    Iti dau o sugestie: incearca sa muti Clujul in Basarabia si Basarabia in Romania.

  4. tania d says:

    am trecut de doua ori prin Cluj in drum spre casa (si sa stii ca mi-am ales traseul prin Ro special pt a vedea Clujul si Brasovul), o data noaptea si alta data ziua. e exact asa cum ii zici, un oras tare simpatic, istoric si calm… banuiesc ca inca nu te-ai intors de-acasa (si astept sa scrii pe blog cum a fost odiseea ta). hodne uspechu a stasti do noveho roku!!

  5. Eugenia says:

    Ia-uite, da tu te-ai apucat serios de blog. Bravo, bre’….;))

    Eu ce sa zic: postul tau m-a facut sa vreau Clujul…:)) Foarte frumos si intrigant…:)

    Tie succes in continuare, scrie, epntru ca scrii frumos si se merita. 🙂

    PS: Daca tot vad ca scrii sport, tare mi-ar palcea sa citesc cite ceva despre Valencia, stii tu, my favourite team….;))

  6. Dimi says:

    salut, da add la urbancj@yahoo.com sa vorbim ceva !
    Numai bine !

  7. Melinda says:

    Mi-a placut foarte mult ce ai scris despre Cluj…eu nici nu am observat cat de unic este orasul acesta in felul ei.
    Si eu am evadat aici, in tinutul acesta al viselor pt. aceea libertate ce-o simt acum mergand pe strazile acestui oras.

    Felicitari Ion ;)…imi place blogul tau si faptul ca scrii sincer ceea ce simti :P…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s