Fratilor basarabeni, ce facem?!

basarabia2

Pina sa incep acest articol m-am gindit la multe si nu foarte putine am simtit. La un moment dat am inteles ca e o tema serioasa, care i-ar lovi pe multi, deci necesita o atentie si o tratare pe masura. Nu promit sa acopar intreaga gama de idei care exista in domeniu, dar ma bazez pe eventualii cititori ai acestor rinduri…

25 septembrie 2008… Cea mai fericita zi din viata mea! Dupa o vara in care am avut foarte mult de suferit (la modul direct, cum nu doresc nimanui, doar foarte putini stiu ce si cum o fost…), dupa alti 2 ani in care am ratat la misto sa-mi indeplinesc un vis din copilarie si inca dupa alti 17 ani petrecuti intr-o tara in care vestigiile post-sovietice sunt la moda (inclusiv mentalitatea comunista – in floare!), in sfirsit, am ajuns peste Prut! Emotiile mi le amintesc zi de zi si renasc de fiecare data cind merg sau revin de “acasa”. In sfirsit am ajuns pe pamintul atit de aproape de noi, dar atit de departe pentru mine… Limba dulce si curata romaneasca, oamenii simpli si mereu pregatiti sa te ajute (nu vorbesc de ratati, exceptii, criminali, tigani si altii), in sfirsit, poate ca un simplu pamint, o tara (pentru mine) a fagaduintei, pe care intr-un final (ca in povestile cu fericit) frumos, l-am atins!

Nu incerc sa povestesc de toate problemele si barierele pe care le-am intilnit in cale (care pina la urma m-au fortificat, facindu-ma sa inteleg si sa respect locul unde am ajuns), caci nu-mi permit sa ma plictisesc si sa-mi recidivez unele rani care vor ramine pentru mult timp de acum incolo, dar incerc sa inteleg cit de cit fenomenul venirii numarului foarte mare de basarabeni peste Prut la studiile de calitate cu multitudinea de avantaje de pina, in timp si dupa, de imaginea pe care o creeaza ei aici (de fapt, la inceput credeam ca e o lupta de convingere ca situatia nu e “asa” – dupa cum prezinta presa, pe urma am inteles ca in mare parte e o confirmare!) sau poate ca un apel la intelegere din partea fratilor romani si trezire din partea noastra si ce e mai important, NU vreau sa-mi critic “conationalii” sau sa ii acuz de ceva, asa ca, “pentru cei ce nu-ntelege”…

Pina sa ajung aici si acum, ii vedeam pe cei care ajungeau aici la studii ca pe niste ambasadori, eroi si oameni care merita respect pentru ca au realizat ceva important pentru ei si pentru tara. Ei bine, ajuns la locul faptei, mi-am dat seama ca nu e totul asa cum pare de acasa (desi multe lucruri s-au adeverit). Un foarte solid procent din cei ce ajung sa studieze aici nu se pot descurca cu “misiunea” pe care o au, nu sunt tocmai ambasadorii potriviti, si din nou, de cele mai multe ori, se limiteaza la drepturi, uitind de obligatii (morale in primul rind, apoi celelalte…). Ei bine, chiar am ramas dezamagit! Citiva din cei care la depunerea actelor la ambasada din Chisinau se dadeau mare romani si genii si elevi constiinciosi care au absolvit liceul extraordinar, au ajuns acum sa arate altceva. Nu vorbesc de toti, dar cu un numar important anume asta se intimpla, adica isi arata alte aspecte ascunse…

Nu vreau sa ma adincesc in chestii mai profunde la care nu trebuie foarte mult sa te concentrezi, caci fura prea mult timp si spatiu de exprimare, desi… Incepind cu atirnarea unora… “Ba fratilor”, pina la urma, suntem in tara straina (cit am vrea si considera noi ca suntem UNA), stam, cum se exprimase cineva, “pe spatele cetatenilor de aici”, avem parte de conditii normale (nu comentez locurile unde nu am fost, dar in mare parte, in comparatie cu ce am fi avut acasa…! sa fim seriosi!), deci ar trebui sa avem si atitudine pe masura, nu? Am fost si continui sa am parte de respect, dar am fost rugat o data sa vorbesc sa fiu inteles, adica chiar in discutiile cu basarabenii, sa utilizez limba romana (sincer, asta si fac, nu vreau sa aud nici de dialectul – asa-zisul “moldovenesc”), si nu rusa (pe baza unelor experiente neplacute, cind basarabenii vorbeau in rusa pentru sa nu inteleaga fratii romani). Mi-a fost rusine. Sa creada cineva ca in tara ta, unde limba de stat, oficiala si printre oamenii de rind, e romana!, sa creada deci ca e rusa, rusi, rusisme, inclusiv tu!!! (nu zic ca nu ar fi foarte multe din ce am enumerat, dar nici chiar asa). Astea, simultan cu afirmatia unui profesor de al meu, ar trebui sa ne puna pe ginduri. Asadar, domnul respectiv mentiona intr-o discutie: “Voi, cei de peste Prut care pastrati inca limba romana, meritati un monument aici in Romania…”. A mai spus citeva chestii, dar care prezinta valoare in alt context. Astea privind aspectul lingvistic. Nu zic nimic despre alte aspecte, dar sa le multumim celor care ne-au tatonat terenul (care si cum, dupa situatie).

Din toamna valoarea bursei noastre a ajuns la 65 de euro (studentii la licenta), iar in roni ar fi cam 240-250, indiferent de curs (ceea ce nu e prea fair-play). Bursa studentilor romani se cifreaza la 350 roni (bursa de studii), apoi, cei mai capabili au parte de bursa de merit (se cifreaza la 420 roni, deci 100 euro), bursa sociala (280 roni) si inca o bursa pentru rezultate exceptionale (care s-ar cifra la 600 roni). Nu stiu care e situatia la alte universitati, in alte orase (astept raspunsurile voastre), dar la Cluj, un oras cu multi basarabeni asa se prezinta situatia. Ei bine, am redat aceste cifre, asa, pur comparativ si ca idee, si poate ca unele cifre s-au modificat intre timp (bursa pentru rezultate exceptionale), dar creeaza o imagine de ansamblu. Deci iata cam pe unde ne situam noi. In plus, mai avem un camin asigurat, dar iarasi in functie de universitate, in multe cazuri se sare peste regulament… Spuneam de trezire (la unii), pentru ca sunt multi basarabeni care ajung cu foarte multe restante (din nou exclud exceptiile si in functie de universitate si dificultatea facultatii), sau au note foarte mici in comparatie cu cele de la admitere si bineinteles, in comparatie cu colegii. Ma intrebam deci, de ce nu ar fi ca sa avem drepturi mai apropiate de cele ale colegilor nostri, sa putem lupta pentru aceleasi burse, dar sa le si pierdem, in caz de e necesar? S-ar elibera multe fonduri care ar suplini diferenta, dar automat s-ar face o selectie foarte reala si foarte avantajoasa. Eu nu am rasturnat Carpatii (Doamne feri!!!), dar mi-as dori sa am ocazia sa iau o bursa mai buna si sa existe o motivatie mai mare, nu o stare de relaxare…

Stiu ca imi vor sau mi-ar sari multi in cap pentru rindurile de mai sus, dar e o realitate pe care nu o intelegem sau nu vrem sa o intelegem. Atita timp cit aici se asteapta sa vina cei mai buni… (DA, e diferenta intre invatamintul de aici si cel de acasa, dar e o chestie prea generala bursa).

Deci fratilor basarabeni, ce facem???

P.S. Si totusi, Basarabia e un pamint romanesc…

Advertisements

Ce cadou ii faci?

In una din zilele ce au trecut, am revenit la o chestie care nu o data mi-a dat mari batai de cap (acu mergea vorba de un foarte bun prieten). Situatia se prezenta in felul urmator: dupa 4 ani in care nu se mai vazuse cu o “veche” prietena (acum, simtindu-si lipsa si patrunzind mai adinc in sensul relatiei dintre ei, isi “declarau” dragoste), prietenul trebuia sa mearga sa se intilneasca cu domnisoara. Avind in vedere secolul dezvoltat in care ne aflam, nu se punea problema care va fi reactia lor cind se vor intilni fata-n fata dupa atita amar de vreme (skype-ul si mess-ul – salvatori!) sau alte chestii… problema se punea ce cadou sa ii cumpere (pentru a face o imagine buna si a o impresiona)… Spun problema, caci nu o zi s-a tot gindit la ce si cum sa ia…

surpriseFaza m-a pus pe ginduri. Suntem (baietii) pusi pe fapte mari atunci cind vine vorba sa ii cumparam cadou, mereu din dorinta de a ne da mari si a impresiona. Nu intotdeauna am crezut asa, dar e metoda nu prea eficienta. In marea majoritate a cazurilor e mai bine sa fii asa cum esti tu in fiecare din zile, pentru ca atunci cind faci ceva iesit din comun, sa exclame “wow, nu stiam ca poti fi asa!” sau alte ginduri. Experimentind faza cu impresionatul, la cea mai mica greseala “cum ai putut, nu am crezut ca esti in stare de asa ceva?”… In fine.

Ma intreb de la “primele” 🙂 mele “femei” (fete), ce isi doreste cu adevarat o fata (femeie)? Raspunsul nu l-am gasit inca si il astept in continuare, dar am inteles chestii care nu functioneaza si ce nu e bine sa faci. De aci ar rezulta ca “ce ramine” ar functiona. Nu. Depinde de caracter, moment, situatie, ocazie…

In dorinta de a-l ajuta pe amic (sincer, sa am si eu citeva minute mai libere), am apelat la citeva prietene, carora le-am descris exact situatia. Rezultatul nu m-a surprins, dar a relevat ceva ce e greu de inteles pentru multi. Asadar, toate au mentionat in primul rind ca-si vor ceva simplu si frumos (nu ca nu le-ar placea chestiile pompoase, dar e mai aproape de suflet). Apoi majoritatea au optat pentru o floare, un buchet sau ceva compozitii florale, dar sa vina din inima si cu un cuvint cald si dulce…

Raspunsul nu ma multumeste. Mereu asa se zice, mereu asta isi doresc fetele si mereu ramine o taina. Totusi, ce isi doreste o fata cu adevarat de la un baiat? Care ar fi cadoul perfect pentru Ea? Exista el…?

P.S. Pina la urma, amicul i-a luat ceva simplu (ceva ce s-a gindit ca i-ar face o surpriza) – o rama in care mai tirziu avea sa puna o poza cu ei doi in timpuri de demult trecute… Pe cit de reusit e cadoul si cit de buna este ideea, nu stiu. Ramine la discretia voastra sa stabiliti. Cert este ca imi spal miinile (nu mi-am asumat riscul sa il sfatuiesc, din moment ce eu singur as iesi la drumul mare sa intreb…)!

P.P.S. Vine 1 martie, 8 martie, ziua EI…

Din nou la cursuri!

Study!Astazi e o zi “deosebita”. Am luat totul de la zero, am revenit la primele zile din octombrie, dar de caeasta data fara aceleasi emotii. Pe scurt, am inceput semestrul 2. O noua lupta de memorizare a numelor profesorilor (de fete nu mai zic, se ajunge la un moment dat ca pe unii sa nu-i cunoastem, de altfel ca si ei pe noi), salilor de curs, dimineti in care trebuie sa te trezesti de la 8 (dupa o noapte de stat pe net, distractii sau “plimbari”, cind e mai dulce somnul), in fine, o noua lupta cu noi insine!

Partea mai interesanta este ca inca mai avem o saptamina de “vacanta”, desi sincer, daca esti organizat, dintr-un semestru iti faci o luuuunga vacanta (ma abtin sa comentez situatia de la medicina si alte facultati de genu’), care e intrerupta de ceea ce abia am scapat… SESIUNEA! Stind azi de la 8, trist, in “banca”, mi-am dat seama ca desi mereu ne tot plingem, fara de sesiune viata noastra de studentie nu ar avea un sens sau rost bine definit, implicit, la un moment dat ne-am plictisi de atitea cursuri si seminarii! Nu zic ca mi-e dor de sesiunea sau de notele proaste pe care le iei dupa ce ai facut alte chestii in loc sa… inveti, dar mi-e dor de febra aia, de imaginile din salile de lectura in care vezi studenti necajiti cu zeci de cursuri in fata…

Cu aceste idei, dar cu sperante pe viitor si urari de bine pun virgula (merg la un nou curs… Ce fain suna! “merg la un nou curs”… de parca m-ati crede… :))!

Alegerile cum le vad, le simt şi le trăiesc eu!



Nu vreau sa ating vreun punct religios (nu-mi permit), dar cu toată sinceritatea recunosc că în noiembrie anul trecut, apoi in ultimele 2 săptămîni din ziua în care ne aflăm acum, am minţit. Mult. Şi cu neruşinare. Partea cu pedeapsa e o altă poveste şi nu aparţine de prezent. Deşi nu-mi place să mint, am făcut-o cu bună conştiinţă, liber şi nesilit de nimeni. Partea mai proastă este că la un moment dat am început să mă mint şi pe mine. Dar la asta mi-e frică să mă gîndesc.

Întotdeauna am fost sceptic în ceea ce priveşte politica, partidele politice, oamenii politici şi aşa mai departe. Rînd pe rînd, fiecare mi-au oferit un dezgust total şi o scîrbă de mediul în care trăiesc, oamenii în care am încredere şi aşa mai departe. Din punctul meu de vedere politica este o mare pierdere de timp (sper sa nu-mi sară cineva în cap să zică că şi oamenii peşterilor aveau politică, aşa cum citisem undeva). Partidele politice sunt în termeni biologici o iederă care o data ce prinde sămînţă pe solul încrederii oarbe a oamenilor, încolăceşte viitorul unei ţări şi scoate tot ce e mai frumos din ea, începînd de dinaintea alegerilor şi pînă pe ultima sută de centimetri de dinaintea unui nou scrutin. În termeni ordinari, partidele politice sunt ceea de la ce mă abţin să spun, pentru a nu jigni pe nimeni şi pentru a nu-mi atrage consecinţe pozitive. De mic copil am formată în memorie imaginea unui om politic – un parlamentar care doarme şi căruia pînă şi să voteze îi este lene. Nu continui pentru că îmi aduc aminte de emisiunile, ştirile, publicitatea politică care imi furau minute importante din vizionarea a ceva cu adevărat natural şi frumos la canalele TV.

În dorinţa de a cîştiga un ban de buzunar m-am implicat în perioadele sus-menţionate în cadrul a 2 campanii electorale. Cu acelaşi partid politic. Sincer, nu am mers că l-aş simpatiza sau Doamne fereşte că aş crede în ceva ce spun, am mers pentru ceea ce am menţionat mai sus. Nu zic, financiar m-au ajutat sursele cîştigate (cu cît minţi mai mult, cu atît mai mult cîştigi), prieteni mi-am făcut, dar trăiesc cu vina morala ca zeci de ore am stat pe strada şi am încercat să le insuflu oamenilor speranţe deşarte, minţindu-i cu chestii pe care nici eu nu le credeam, dar pe care la un moment dat le visam prin somn. Poate că mă veţi crede bizar, în special de faptul că am utilizat de 6 ori faptul „minciunii”, dar este un adevăr de care ne ascundem – politica este o mare minciună, fără de aceasta ea nu ar exista sau mai curînd ar fi o spovedanie publică. Da, spun răspicat, politica fără minciună nu ar exista! Pentru că oamenii nu mai cred cînd le spui adevărul. Sunt obişnuiţi şi încep să iubească să fie trataţi ca pe ultimele fiinţe de pe Pămînt.

Ce e drept, am ajuns astăzi să mă întreb şi eu, cum poate un om să facă asemenea promisiuni, cînd ştie că nu va reuşi nici 10% din ele să realizeze? Dar cred că asta e şi problema, probabil ca nici el nu realizează cît de imposibile sunt proiectele sale. Şi de neînţeles. Pentru că asta mi-a zis un trecător astăzi: „Dom’le, omului dă-i ceea de ce are nevoie, nu proiecte a căror realizare şi a căror beneficii el nu le va vedea sau simţi vreodata, nu promisiuni şi discursuri pe care nimeni nu le poate descifra, pentru că oricum nimeni nu le ascultă!” Eu, ca simplu pion de rezervă într-un joc de şah ale cărui reguli nu au limite, ce pot să fac şi să zic? Nimic. Mai nimic. Sincer, nu am citit decît 30% din pliantele pe care le împărţeam, pe alocuri chestii pe care nu le-am înţeles, imposibile sau jignitoare. Dar ce pot să fac? Dacă nu vin să îngheţ eu şi să… mint eu, o va face altul. Mai puţin convingător decît mine, dar o va face. Şi atunci de ce, dacă nimic nu se va schimba prea curînd sau se va schimba prea greu, de ce să las să-mi scape nişte bani de care a(ve)m atîta nevoie…

Există posibilitatea să-mi „răscumpăr” vina? Teoretic, da. Să încerc să-i fac pe alţii să nu repete greşeala pe care am făcut-o eu. Pînă la urmă, din greşelile noastre trebuie să învăţăm. Dacă nu o facem, e grav. Dar un om deştept învaţă după greşelile altora.

Cînd va apărea lumina de la capătul tunelului?

P.S. Dacă o vedeţi cumva vreodată, vă rog să nu mă lăsaţi pradă uitării…

1. Nu menţionez şi nu atac partidul cu care am colaborat sau partidele concurenţilor.
2. Nu vorbesc despre excepţii.
3. Vorbesc despre mediul politic în care am crescut, dar şi despre cel în care mă aflu acum, din punctul meu de vedere, dacă nu aţi uitat că fiecare om are dreptul la opinie…

Sunt tinar…


Sunt tinar doamna
Autor versuri: Mircea Dinescu

Sunt tinar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cind carne-mi infloreste si doar uitarea plinge.

Sunt tinar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.

Sunt tinar, Doamna, tinar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os
si sa dezmint zapada pierdut in piureta.

Sunt tinar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamintul pe aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgind printr-insa bunicile si unchii.

Sunt tinar, Doamna, tinar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasi cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tinar. Buna seara!

Lucrurile frumoase vin cind te astepti cel mai putin! Or, intr-o zi in care am inceput sa urasc faptul ca cifrele “6” si “8” ma urmaresc tot mai insistent, o zi in care frigul a indraznit sa imi patrunda pina in maduva oaselor, dar nu a reusit sa ma distraga de la banala incercare de a intelege lumea, intr-o zi in care, ca de obicei in ultimele 3 saptamini, am dormit doar 3 ore, pai iata ca in aceasta zi am avut parte de un moment unic, pe care nu il voi uita prea curind… Interesat de o campanie promotionala la una dintre companiile de telefonie mobila, am aflat surprins ca in cazul in care clientul alege sa experimenteze oferta, timp de 2 saptamini, la dorinta, primeste un cadou interesant. Natura cadoului m-a facut sa semnez acel contract de experimentare, desi nu prea ma interesa. Si credeti-ma, s-a meritat din plin! Cadoul era un portret alb-negru facut de un tinar (pe care il cunoscusem deja intr-o imprejurare). Imaginea de mai sus este exact rezultatul a 10 minute de munca a tinarului. Au fost 10 minute in care am fost rupt de lumea din jur si dus undeva departe. Nu stiu exact unde si nu pot sa explic cum, dar alea 600 de secunde in care am urmarit dansul creionului pe fila alba, liniile care alergau si se intersectau fin, formele interesante care luau nastere – toate m-au facut sa ma simt extraordinar de placut. Era o stare dulce, dar foarte greu de explicat. Momentul in care pe o fila alba, in care oricit mult ai incerca sa vezi ceva si nu reusesti si pe care la un moment dat se astern contururile fetei tale, este pur si simplu magic…

Am doar 18 ani,
Sunt nebun, iubesc si nu am bani!
Nimeni nu-mi sta in drum,
Am soseaua mea doar c-un singur sens ma va duce undeva?
Vama Veche

P.S. Darius, un simplu multumesc…

Tragedie în handbalul românesc!


Mă apucă groaza cînd mă gîndesc că s-a întîmplat aşa ceva! În Ungaria, la doar 26 de ani, cel mai înalt şi mai puternic handbalist din lume şi actualul (fostul deja) jucător al lui Veszprem, Marian Cozma şi-a jucat ultimul meci…
În noaptea de sîmbătă spre duminică, sportul a primit o lovitură sub centură. La orele 3 după miezul nopţii, în Veszprem, 3 lovituri de cuţit i-au luat viaţa pivotului echipei naţionale a României şi al echipei MKB Veszprem.
Fost lider al lui Dinamo, jucător în Liga Campionilor la Veszprem, curtat de Barcelona şi THV Kiel, deţinător al Cupei Cupelor cu echipa sa, jucătorul român se pregătea să îşi completeze vitrina cu trofee cu trofeul suprem: Liga Campionilor. Dar nu a fost sa fie… Iubit de colegi, conducere şi fani, cel numit „Păsărilă” se afla împreună cu coechipierii într-un restaurant unde sărbătoreau naşterea copilului unuia dintre aceştia. În urma unei altercaţii, Marian a fost înjunghiat de către un grup de rromi, alături de alţi 2 colegi, Ivan Pesici şi Zarko Sesum. Cei 2 se află în stare gravă internaţi în spital, iar Marian s-a stins la 2 ore de la incident, în braţele lui Ilyeş, un alt coechipier.
Există mai multe scenarii ale tragediei, dar cel mai probabil, Marian Cozma ar fi fost confundat cu o altă persoană de către agresorii săi. 2 dintre ei au fost identificaţi, iar între timp, unul a fost prins în Austria. Lumea sportului este îndurerată. Peste 1000 de suporteri s-au strîns duminică în faţa sălii unde echipa locală îşi dispută meciurile de acasă pentru a aprinde lumînări în cinstea handbalistului, după ce de dimineaţă un grup de suporteri au venit cu fulare, tricouri şi poze ale jucătorului în faţa localului unde acesta a fost omorît.

Mi-a dat bani să-i cumpăr apartament şi acum trebuie să-i iau loc de veci la Pipera. Off, a plecat în Ungaria să cîştige şi el un ban, să scăpăm de sărăcie şi uite ce s-a întîmplat“!Petre Cozma, tatăl lui Marian.

Marian Cozma va fi înmormîntat în costumul de prezentare de la CM 2009. Costumul fusese făcut special înaintea evenimentului, pentru participarea României la un nou turneu final după o mare absenţă.
În vară avea de gînd să se căsătorească. În septembrie, Marian ar fi împlinit 27 de ani… Dumnezeu să-l ierte!

U-Mobitelco învinge în derby-ul Transilvaniei la baschet echipa CSU Atlassib Sibiu cu 109:102!

Cap de afiş al rundei a 19-a în sezonul regulat al Diviziei A la baschet masculine, meciul dintre U-Mobitelco şi CSU Atlassib Sibiu s-a încheiat cu victoria gazdelor. Clujenii s-au impus cu 109:102 într-un meci cu un final dramatic, după 2 perioade de extra-time. În ultimele cinci sezoane şi jumătate cele două echipe s-au duelat de 23 ori în diferite faze ale campionatului. De asemenea, Clujul şi Sibiul s-au întâlnit de 3 ori în Cupa României.
Meciul în sine a oferit un spectacol total spectatorilor prezenţi la meci, răsplătind pe deplin susţinerea frenetic ă a acestora. “U” incepe bine şi după primele 2 sferturi conduce cu 37:34. Sibienii se menţin cu greu, după ce în sfertul 2 au făcut tot posibilul să se apere pe tot terenul. Mobitelco începe bine şi sfertul 3, dar CSU îi răpeşte din entuziasm si revine pe tabelă. Situaţia se echilibrează şi pe teren, diferenţa fiind făcută de erorile individuale. În ultimul sfert din nou gazdele încep perfect şi deţin controlul, dar pe fundalul oboselii accumulate, jucătorii sibieni preiau conducerea, dar în ultimele 3 secunde, cînd oaspeţii au inceput sărbătorirea victoriei, Gibson patrunde vertiginos si înscrie, trimiţind meciul în extra-time, unde se mizează tot mai mult pe aruncările de la distanţă. Mobilizaţi de pe margine de către antrenorul Tab Baldwin şi aşezaţi mai bine în teren, jucătorii de la U-Mobitelco se impun şi cîştigă al 15-lea derby din cele 27 disputate.

Declaraţii:

Marcel Tenter, antrenor secund U-Mobitelco: “Ne-am pregatit toată săptămana, eu sunt fericit ca am crezut in victorie pîna la capăt si vreau să le mulţumesc fanilor, şi-au îndeplinit perfect rolul de al 6-lea jucător. Nu îmi amintesc nici-o melodie din ce au cîntat, ştiu că a sunat frumos, însa am fost prea preocupat sa joc! Au fost nişte tresăriri senzaţionale pe final ale unor jucători, care şi-au revenit exact în momentul cînd am avut nevoie. Este prima dată in cariera mea cînd am jucat două reprize de prelungiri! A fost fabulos şi plin de neprevăzut!”
Peter Schomers, antrenor principal CSU Sibiu: “Felicit echipa U-Mobitelco cu victoria, pentru că au meritat-o din plin. A fost un meci greu, cu o atmosferă infernală ca a unui adevărat derby. Totul s-a decis în ultimele minute, cind fiecare eroare, fault sau punct conta foarte mult. Echipa gazdă a fost mai odihnită decît noi, avînd în vedere că etapa trecută nu a jucat, dar asta nu ne şterge din nimic din vina înfrîngerii.”
Bambale Osby: “A fost un meci fabulos, victoria fiind posibil sa apartina oricarei echipe. Nivelul baschetului a fost extraordinar, a fost un regal baschetbalistic. Multumim din suflet tuturor fanilor!”.