“50 de studenţi de la Universitatea Cuza au fost opriţi în vama Leuşeni!” Suntem in secolul XXI, Luuuumeee…

“Luuume cat te urasc… Sufletul mi-e bomba, explodez…”

Sunt primele ganduri care ma cuprind, primele clipe triste din multitudinea care vor urma… Ma gandeam ca, desi suntem in toiul celei mai corupte campanii electorale din istoria tarii noastre, desi acum e timpul sa ne eliberam si sa devenim si noi ceva in Europa, mult mai mult decat am fost pana acum, nu voi scrie despre politica. Despre alegeri. Despre campania murdara in care ne aflam. Sunt prea mic pentru jocurile murdare care au loc acolo. Nu am gresit cu nimic sa imi murdaresc in asa hal mainele, desi imi doresc si eu la fel de mult schimbarea impreuna cu toti basarabenii din Romania. Dar ceea ce s-a intamplat astazi… m-a distrus. M-a scos din circuit pentru ceva timp…

Ma astept la tot felul de “minuni” de la ceva timp incoace, dar… asta pune capac la toate.

lim4_1Un grup de studenţi de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi s-au organizat şi au vrut să participe la protestul de azi, din Paţa Marii Adunări Naţionale. Au reuşit să mobilizeze cam 40 de basarabeni şi vreo zece români de dincolo de Prut. Dar grănicerii sau vameşii moldoveni “îi ţin de două ore la frontieră şi nu le permit să intre în Republica Moldova invocînd diverse pretexte“, şi refuzînd să indice exact legea pe care se bazează, sau să elibereze un act scris, care să justifice interdicţia de intrare.

Facem apel la mass-media, organizaţiile de drepturile omului şi intituţiile de stat abilitate să intervină sau monitorizeze acest caz, care pare să fie unul abuziv” este mesajul tinerilor din Iasi. Este mesajul nostru, al tuturor. sau cel putin, ar trebui sa fie.

P.S. La ora 11,15 am sunat la linia fierbinte a Serviciului de Grăniceri şi mi-a răspuns cineva care s-a prezentat Ion Costaş. Acesta a promis că va investiga cazul, dar a refuzat să-mi spună cine e şeful postului de grăniceri de la Leuşeni, cică nu e secret de stat, dar trebuie să fac un demers special pentru a-l obţine. Am reuşit să scot de la el doar numele lui şi al şefului cel mare: Igor Colenov.

Asta e. Aici am ajuns. Astia suntem si asta reprezentam. Cel mai de jos nivel. Si e pacat. Urmeaza sa vedem daca ne place sau nu si daca ne dorim asta in continuare.

Mai avem o sansa pe 5 aprilie. Lasam capul plecat?

P.S. Vedeti si http://www.curaj.net/?p=12543.

Opreste-te, uita-te in jurul tau si cugeta!

Este mult mai usor sa distrugi ceva decat sa pastrezi. Pentru ca asta e unica sansa a noastra, pe care din fericire o avem, sa pastram ceea ce mai exista… Creatia nu incape in limitele gandirii noastre.

Dumnezeu a creat lumea in 6 zile, iar in cea de-a 7-a zi s-a odihnit. Omul nu are nevoie de odihna. Procesul de distrugere, daramare, transformare dupa propriul plac nu conteneste. Si asta doare cel mai mult.

“Pe ce nu e al tau, nu pune mana!”, suna in copilarie o povata de-a parintilor, pe atunci amenintatoare, acum – inteleapta. Natura nu e noastra – suntem oaspeti aici si, dupa cum e si “normal”, omul cand merge in ospetie urca pe masa, schimba, face pe sefu’ si ajunge la distrugere, ajungand din postura de oaspete de onoare, in sluga data afara pe usa din spate.

dscn5322-300x225Nu stim ce inseamna sa adomi pe iarba verde si parfumata cu un iz de prospetime naturala, nu stim ce inseamna sa-ti cante raurile inainte de somn si sa te invelesti cu cerul senin, iar stelele sa iti vegheze visele… Pentru ca noi ne-am privat de asta. Pentru ca, nu numai ca nu intelegem, dar ne si impotrivim sa o facem, pentru ca apoi, sa ne intrebam ironici “de ce?”, “am facut eu asta?”, “nu eu sunt vinovatul…, eu nu fac asa ceva”…

Nu dureaza decat 2 secunde pana hartia care ai aruncat-o sa ajunga in strada, iar acolo sa fie purtata de vanturi si ape, nu dureaza decat foarte putin sa “scapi” un pet la intamplare, dar in timp, secundele pe care le pierdem cu peturi si hartii (cel mai simplu exemplu) cresc si se intorc impotriva noastra. Si cand te gandesti ca nu ai nimic de pierdut daca ai face bine sa mergi la cel mai apropiat cos de gunoi…

Nu vreau sa dau o lectie de ecologie. De viata. De buna purtare. Astea le acumulam in cei 7 ani de acasa. Problema e ca nu toti ii au. Si asta ii afecteaza si pe restu, cei “cu”…

Nu vreau sa critic pe nimeni. Dar trebuie sa ne transformam din foarte poluatori (nu cred ca are grad de comparatie. azi tot ceea ce facem ne dauneaza. polueaza. simpla existenta umana provoaca asfixiere Pamantului) in oameni care incearca s alupte pentru ei, pentru urmasii lor. Pentru ca dintre toate posibilitatile, asta mi se pare cea mai buna. Si mai eficienta.

Natura nu e mea. Si nu e voastra. Atunci de ce sa ne strivim sansele de a exista fericiti si sa ne bucuram de dansa?! Pentru ca oamenii de cele mai dese ori isi doresc sa se imbogateasca, sa ajunga peste mari si oceane, sa exploreze necunoscutul si sa descopere inexistentul… dar eu imi doresc sa traiesc intr-un mediu curat si frumos. Voi?

Zi cu gust amar. Terra varsa o lacrima…

Aerul, Apa, Pamantul, Bio”elementele” sunt aripile plutirii microbice pe care o facem in Univers. Pentru ca asta suntem. Asta reprezentam. Minuscululi, lipsiti de importanta (dar de fiecare data ne scoatem in evidenta, in incercarea de a ne face vazuta prezenta) si lipsiti de aparare. De aceea ne place sa atacam pe cei mai slabi ca noi, de aceea lovim la stanga si la dreapta, pentru ca nu am invatat inca din efectele de bumerang pe care le au actiunile noastre.

opl_r00162861In liceu fiind, iubeam aceste zile. Le priveam ca pe niste adevarate sarbatori, zile in care oamenii parca deveneau constienti, puneau mana de la mana si suflet in proiecte, actiuni si gesturi care nu te puteau lasa indiferent, ba mai mult, simteam o caldura, o energie izvorata parca din tot ceea ce se petrecea in jurul meu. Si ma simteam bine. Pana si ziua era mai frumoasa, simtind parca pozitivitatea adunata pe acest punct dintr-un sistem solar al unei galaxii ratacite…

Acum am inteles ca sunt sarbatori triste. In care nu te bucuri, ci incepi sa realizezi cat de greu si dur este totul si incepi sa plangi. Pentru ca dupa ce a gresit si ii este greu, omul asa face. Sau asa ar trebui… Apoi am inteles ca sunt zile in care oamenii “parca” deveneau mai constienti si atat. Un gest de fatarnicie si fals menit sa construiasca pe minciuna si indiferenta o generatie de la care se cer multe, dar careia i s-a oferit si i se ofera in continuare foarte putin. Apoi am inteles ca actiunile (marea majoritate) sunt o specie mai noua de ciuperci, care apar o data pe an, in asemenea zile, care cu timpul au incetat sa fie la fel de frumoase. Nu e analfabeta Natura. Nu e intr-atat de inteept omul sa o pacaleasca. Apoi am observat ca imi lipseste ceva. Energia si pozitivismul de care spuneam. Care au incetat sa mai existe. Ceea ce e construit pe neadevar nu rezista nici cat o duna pana la aparitia unei furtuni…

De atunci, din gimnaziu, ma intrebam de ce avem nevoie de asemenea zile. Daca atunci reuseam sa ma mint, in prezent, oricat de mult as vrea, nu pot. De ce instauram zile ale Apei, Pamantului…? Oare nu fiecare zi din existenta noastra o impartim cu ele? Oare nu in fiecare zi ar trebui protejate si in fiecare zi pe cat de mult posibil evitata poluarea lor? Cred ca suntem suficient de nuli incat sa mai indraznim sa cerem ceva.

Dar e bine cu putinul de care incercam sa dam dovada ca il avem. Sa mai facem un apel catre noi macar astazi, daca in rest nu facem altceva decat 364 de zile in care asteptam. Dar nu vine nimeni. Si nimic. Asa ca asta este colacul nostru de salvare…

 

Istoric:

In cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului Inconjurator de la Rio de Janeiro a fost adoptata, la 22 decembrie 1992, hotararea prin care 22 martie devenea ‘Ziua mondiala a apei’. S-a dovedit a fi o ocazie buna pentru a reaminti tuturor cat de importante sunt eforturile concrete de a oferi spre consum apa pura, precum si identificarea problemelor si gasirea de solutii la aceste probleme. In fiecare an, una sau mai multe agentii ale ONU isi asuma responsabilitatea coordonarii sarbatoririi Zilei mondiale a apei. Anul acesta, acest rol ii revine Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Ştiinta, si Cultura (UNESCO).

Poate s’o mai naste-o data…

dolanescuSpunea cineva o data ca oamenii mari se nasc la o un secol sau doua distanta… un prieten de al meu spunea ca un om cu adevarat mare apare o data pe mileniu… Tin sa nu fiu de acord cu niciunul. Oamenii apar si se sting, asa cum sunt stelele. Ne bucura cu stralucirea lor, se sting fara sa le observam si doar unii dintre noi le mai pastreaza in amintirea lor, pe care mai devreme sau mai tirziu, le vor sterge… Pentru ca Aristotel a fost, iar istoria nu va permite sa ajungem sa spunem “a fost” mai la prezent (desi suna bizar) despre altcineva.

Trebuie sa recunosc ca scriu destul de indurerat aceste rinduri. Acum ceva timp am aflat ca cel care dadea culoare si frumusete sonora micului aparat de radio pe care il aveam acasa, cel care prin vocea si melodiile sale scalda nu o inima in dulceata melodiilor pe care le interpreta, inclusiv a mamei si bunicilor mele, cel despre care acum spunem “a fost”… acum este o stea pe cerul stelelor cu vesnica stralucire, pe care doar cei cu suflet si inima mare il mai simt…

Daca pina acum, cind vorbeam despre Ion Dolanescu, ma gindeam la ce poate fi mai frumos in muzica populara romaneasca, acum, cind ma gindesc la el, spun “a fost”  despre ceea ce a fost cel mai frumos (pentru mine) in muzica populara romaneasca…
Potrivit primelor informaţii, decesul a survenit în jurul orelor 16.00, ca urmare a unui stop cardiac, pe care artistul l-a suferit în locuinţa sa din Capitală. Un echipaj SMURD s-a deplasat la locuinţa acestuia şi a încercat să-l resusciteze timp de o oră, dar…
Printre şlagărele cunoscutului interpret se numără “M-am născut lângă Carpaţi” , “Gorjule, grădina dulce” , “De când sunt pe-acest pământ” , “Mândro, când ne iubeam noi”, “Să-mi trăiască nevestica” , “Neuitata mea, Maria”. A interpretat numeroase cântece alături de Maria Ciobanu, cu care are şi un fiu, Ionuţ Dolănescu.

P.S. A murit Ion Dolanescu…

Cultura este ceea ce rămâne în om când el a uitat tot. In noi ce a mai ramas?!

teatrulInca din primul an de liceu imi faceam griji pentru viitoare facultate pe care o voi alege, desi eram intr-o ceata foarte densa in aceasta privinta. Nu vreau sa ma mai gindesc la criteriile pe care mi le-am stabilit atunci, dar cert este ca 2 dintre ele ramin valabile tot timpul – ceea ce alegi sa faci trebuie mai intii de toate sa iti placa si ceea ce faci trebuie sa iti ofere o baza de existenta dupa terminarea studiilor. Asa a fost, este si va fi. In privinta partii teoretice. In ceea ce priveste aspectul practic situatia este alta. Daca ar fi sa te tii forte pe punctul si ideea care ai ales-o, sanse mari de reusita nu prea exista si nu intotdeauna. Nu stiu cit de des functioneaza situatiile de compromis.

Spun astea cu gindul la listele de absolventi de licee care vin cu gindul de a fi admisi la o institutie de invatamint superior. Spun astea cu gindul la specializarile care sunt alese de viitorii studenti. Unele mai “fericite” , altele mai putin. Spun asa, deoarece, daca la unele facultati incepind cu admiterea si terminind cu… de fapt, pina ce pleaca viitorii bobocei de pe bancile facultatii, nu are unde cadea un ac, la altele bate vintul. La modul cel mai direct. Nu ma aventurez in prea multe exemple, dar am inceput toate aceste rinduri cu gindul la cultura, la arta…

Evident ca in aceste domenii nu au ce cauta decit cei cu talent, dorinta, seriozitate. Dar, exista un dar. Sunt multi care au talent, dar il pierd sau nici macar nu este descoperit. Nu sunt putini cei care au si dorinta, dar e suficient numai pe o clipa sa treci aceasta dorinta prin criteriile de care pomeneam mai sus (numai astea, nu si altele) si iti piere dorinta. Iar seriozitate… Pacat ca oamenii pe care o au, nu sunt pretuiti si nu li se raspunde cu aceeasi moneda.

Inca si acum traiesc cu impresiile pe care le-am avut la ultimul spectacol la care am fost. Dar sa nu credeti ca au fost multe spectacole, dar cele pe care am avut fericita ocazie sa le vad m-au lasat marcat pina in prezent. Am inteles ca teatrul e un proces foarte complex si, in pofida faptului ca odata imi dorisem sa merg pe aceasta cale, pe urma am inteles ca nu merit sa ajung pe tarimul artei, fiind si nepregatit, si nedemn… Acum ma intreb citi dintre noi merg la teatru, sa zicem, o data pe an. Sau cind au fost ultima data. M-ar interesa sa vad o statistica in acest sens, desi nu m-ar bucura foarte tare cifrele pe care as avea nefericirea sa le cunosc…

actorDe aici si vine situatia in care se afla teatrele. Daca fotbalul este pentru suporteri, teatrul inseamna viata celor care il joaca si mai apoi spectacolul pentru cei mai multi sau mai putini prezenti in sala. Ma intreb, in situatia in care ne aflam, citi studenti se inroleaza in fiecare an pe bancile facultatii de teatru si citi din cei inrolati rezista? O intrebare trista cu un raspuns pe masura. Practic, a fost o dimensiune care a regresat in timp. De la fiecare an tot mai putini. Si e pacat. Pentru ca o data cu ei, se stinge si cultura (daca) pe care o mai avem. Pentru simplul fapt… Cultura este o lupta zilnica, dar pe care nu o ducem cu autoritatile, cu actorii (ei isi fac bine treaba) sau cu oricine pe care gasim ca pretext sa ne absolvim de vina, pentru ca lupta asta o ducem cu noi insine.

De la noi pornesc toate. In noi toate se termina. Noi, cei fara de cultura…

P.S. Sau poate “cu”, dar, ca unor lasi, ne este rusine sa o aratam?!

Lucian Bute isi apara centura!

Sîmbătă, 14 martie, la ora 1:30 dimineaţa (ora României), Mister KO a făcut fericită o ţară întreagă (şi nu numai), reuşind să-şi păstreze centura cu diamante în faţa columbianului Fulgencio Zuniga. Campionul IBF l-a învins pe columbian în runda 4 prin KO tehnic, acesta nemaiputînd să continue meciul, după cîteva lovituri dure ale românului, dintre care cea preferată – opercutul de stînga. bute
Bute a devenit campion mondial la versiunea IBF pe 22 octombrie 2007, după ce l-a trimis la podea pe Alejandro Berrio, în meciul cu Zuniga apărîndu-şi pentru a 3-a oară centura.
“Cred că toată lumea e convinsă acum că merit să fiu campion mondial. A fost o seară perfectă şi mă aşteptam la un succes. A venit mai repede, dar e mai bine. Nu va mai trebui să stau să mi se vindece rănile. Practic, nu ţin minte să fi luat vreun pumn zdravăn”, a spus fericit Bute la final.
“Tactica lui Bute a fost să stea la distanţă, să-şi folosească viteza superioară şi alonja. A respectat totul, în runda a patra i-am spus să lovească la corp şi meciul s-a încheiat rapid”. Stephane Larouche, antrenor Bute
“Bute a luptat extraordinar. Altădată l-am criticat, dar acum trebuie să-l laud. Merită să fie campion mondial”. Leonard Doroftei, fost campion mondial WBA.
Lucian Bute va mai boxa de două ori în acest an. Prima oară o va face pe 19 iunie, la Quebec, primarul oraşului dorind ca românul să lupte acolo.
24 de victorii, dintre care 19 prin KO are gălăţeanul la profesionism.

Titlu în ceaţă!

Etapa 20 a turnat şi mai multe incertitudini în ceea ce priveşte desfăşurarea competiţiei de mai departe, inclusiv soarta titlului. Surprize, reveniri şi dezamăgiri: în 3 cuvinte despre etapa curentă.
Bomba etapei a explodat la Galaţi! Dacă la prima vedere gălăţenii începeau să-şi adauge deja 3 puncte dintr-un meci înca nejucat, pe teren situaţia s-a dovedit altfel. Dupa o perioadă de secetă şi neputinţa care a durat 10 luni, Gloria Buzău a obţinut prima victorie în campionat, în actuala ediţie. Nu se ştie cît de tîrziu, dar cert este că şansele de salvare de la retrogradare sunt minime.
steaua-iasiDinamo se împiedică chiar în Groapă de ocupanta penultimului loc, CS Otopeni. După un meci slab, în care au strălucit mai mult paradele lui Lobonţ decît puţinele ocazii ale atacanţilor alb-roşii, liderul la zi a pierdut 2 puncte grele (trîntind la pămînt nervii lui Cristi Borcea) şi începe să resimtă în ceafă respiraţia urmăritoarelor.
După 2 remize albe, Rusescu şi Varga au adus 3 puncte trupei lui Dan Petrescu, apropiindu-se la doar un punct de Dinamo, care începe sa calce strîmb tot mai des. După o săptămînă în care zvonurile despre plecarea fostului internaţional român în Turcia erau tot mai intense, cele 3 puncte pică tocmai bine, deşi oficialii echipei încă îndeamnă jucătorii să fie realişti şi să coboare cu picioarele pe pămînt.
În derby-ul etapei şi-au dat întîlnire echipele feroviare, CFR Cluj şi FC Rapid. După 2 reprize total diferite una de alta, echipele s-au despărţit amical, împărţind cîte un punct, care nu cade prea bine niciuneia dintre echipe. După 45 de minute de dominare a CFR-ului, dar cu greşeli de finalizare, în repriza a 2-a lucrurile au stat altfel. Fulgii care încă înainte de startul meciului nu prevedeau nimic bun, s-au înteţit, acoperind terenul cu o plapumă albă de nea pe care străinii Clujului făceau patinaj artistic, în timp ce rapidiştii ratau ocazii din poziţii clare de gol. Arbitrul întîlnirii, Augustus Constantin, a fost nevoit să întrerupă de 2 ori meciul, dar pînă la urmă jocul a continuat, deşi pe alocuri controlul mingii era imposibil din cauza zăpezii, iar la final rezultatul de 0:0 a mulţumit ambele echipe.
Declaraţii:
A.Jindra, antrenor CFR Cluj „În prima repriză am fost peste ei, dar pauzele ne-au încurcat. A doua repriză am avut probleme în spate, dar în principal, ninsoarea a fost principala problemă. Mara, la primul joc ca titular, s-a descurcat bine, iar lipsa lui Dubarbier nu s-a simţit. Cînd vom trage linie vom vedea dacă am cîştigat un punct sau pierdut 2.”
M. Rada, antrenor Rapid „A fost un meci disputat, dar vremea a stricat spectacolul. De aici încolo ascensiunea către titlu va fi mai grea. Am fost împiedicaţi de starea terenului să jucăm mai bine, dar în general sunt mulţumit.”
Declaraţii Marian Rada exclusiv Sport Plus:
marian-rada-and-nicolae-maneaIon Gnatiuc: Domnule Rada, felicitări pentru rezultat! Ce i-a lipsit Rapidului să plece cu 3 puncte de la Cluj?
M. Rada:
„Ne-a lipsit determinarea, ducerea jocului în faţă, mai multă concentrare. Nu am fost serioşi la ocaziile mari pe care le-am avut, ne-a lipsit atenţia la bara lui Pitbull.”
I.G.: Mai are şanse Rapidul să ia campionatul?
M. Rada:
„Eu cred în şansele noastre şi îmi doresc să iau campionatul cu Rapid. Mereu am spus că atîta timp cît avem şanse matematice, continuăm să luptăm.”
I.G.: Pe zăpadă, în a 2-a repriză, echipa s-a descurcat mai bine. Cum explicaţi?
M. Rada:
„Se văd avantajele cantonamentului de la Braşov!” (rîde)
I.G.: Cu ceva timp în urmă echipa era dată ca şi retrogradată, acum e foarte aproape de podium…
M. Rada:
„Nu era vorba de retrogradare din cauza jocului, ci din cauza problemelor financiare. Situaţia e sub control acum. Rezultatele din retur sunt o palmă pentru cei care au afirmat că vom retrograda sau nu au crezut în şansele noastre.”
Cert este faptul că, în pofida rezultatului rezultatului, CFR a pierdut mai mult de 2 puncte. Accidentarea lui Cadu din prima repriză este gravă şi îl va face pe acesta să rateze tot returul.
În Ghencea, duşul rece după înfrîngerea de la Braşov şi-a arătat efectul. După un joc nu prea bun, dar mulţumitor, în simbioză cu inspiraţia lui Zapata, Steaua a reuşit prima victorie din 2009, dar rămîne în continuare certată cu fanii, care continuă războiul cu conducerea, rămînînd indiferenţi la bannerul afişat de jucători în debutul meciului „Împreună suntem mai puternici”.
În alte 2 meciuri tari, favoritele au confirmat. Vasluiul lui Viorel Moldovan si Craiova lui Napoli au invins clar în deplasare cu 3:0. Coincidenţă, fiecare echipă a realizat cîte o dublă. Bistriţa s-a dovedit neputincioasă în faţa unei echipe bine puse la punct ca Vasluiul şi se menţine în zona nisipurilor mişcătoare, iar lumina Farului abia de pîlpîie, în condiţiile celei de-a 2-a înfîngeri din retur şi a nesigurei poziţii 13 pe care o ocupă.
FC Argeş a pierdut pe terenul de pe care acum o săptămîna steliştii plecau ruşinaţi, iar FC Timişoara nu a reuşit decît un egal cu Gaz Metan.