Moldova, fructul oprit

bebeMoldova este un copil. Unul orfan, care, ajuns in pragul maturitatii, se afla intr-un impas major: nu este pregatita sa faca pasul in  viata mare, nu este pregatita pentru viata de dincolo de copilarie, si mai mult, Republica Moldova este inca un copil.

Rupta de la sanul Romaniei Mari, Moldova nu a crescut niciodata. Pentru ca niciodata nu a fost mai mult de atat: un stat cu nume de la un rau (altii zic de la o catea), mereu in fata balaurilor vremii, mereu pusa pe fuga, cu frica in san si cu curajul in mana, dar care a rezistat timpului si celor catorva secole de robie, pentru ca daca nu au fost turcii, au venit rusii. A urmat o scurta intrevedere cu Mama, apoi iar o despartire trista. Lumea era deja satula de chestia asta, pamantul obosit peste masura. Apoi a urmat episodul 1940. Apoi cateva decenii “frumoase” de coma. Apoi urmeaza prezentul. Un prezent in care un ciorchine de paoma a crescut fara apa, aer si lumina, iar in zilele curente a devenit fara gust. Sau mai bine zis un gust amar.

Tot ceea ce s-a intamplat din 1991 incoace nu a avut sens. Sau a avut, dar nu sensul care trebuie. Pentru ca doar astfel s-ar fi putut ajunge la ceea ce se numeste 25 mai 2009. Si asa se va ajunge la 27 august 2009.

Romanii din Romania nu pot merge peste Prut. Romanii de peste Prut sunt priviti ciudat pentru ca invata, muncesc sau merg pur si simplu in Romania. Ca sa mergi la un prieten, cu chestii de afaceri sau acasa, din simplul motiv ca esti roman, trebuie sa obtii viza. O viza care nu trebuie nimanui si pe care nu o obtine nimeni. Asta este si astia suntem noi. Electoratul din tara a lovit din plin in tineri, a lovit sub coastele unei economii si asa pe burta, a lovit sub centura viitorului pamantului dintre Nistru si Prut…

Ma intreb de ce s-a ajuns aici? Ma intreb cand s-a ajuns aici? Daca acum 3 luni toata lumea era concentrata pe problema Transnistriei, acum toata lumea vorbeste de Romania si Moldova. De parca Romania ar fi problema, de parca Moldova este tapul ispasitor.

Spunea Oleg Brega ca UNIREA ar fi o solutie reala. Este o solutie reala. Dar mai intai de toate avem altceva de facut, pentru ca Moldova este un prunc bolnav, care necesita un tratament la sange de comunism, de mentalitate invechita, de idei formate si primitivizate inainte de 1991, pentru ca Moldova are aer proaspat, dar nu este lasata sa respire, pentru ca ceea ce are Moldova mai bun la 7 aprilie a fost inchis prin beciuri si inchisori si inabusit in bataie, pentru ca ceea ce are Moldova mai bun este tineretul.

Astazi vova a implinit 68 de ani. Un ciot care se zbate sa fie in fruntea unui pustiu de tara. Pentru ca asta a vrut si asta a reusit sa faca in cei 8 ani de jug. Un pustiu in cultura, economie si oameni. Si sincer, nu asta imi doresc sa vad in tara in care “m-am nascut” – un batran sa isi faca visele lui de om bolnav, pentru ca cei de varsta lui isi duc timpul prin azile si spitale. Astazi as fi vrut sa ma mandresc ca un tanar presedinte a schimbat fata unui stat, ideile unor oameni. Dar nu pot. Si nu stiu cat de curand o sa fie.

Se sperie incompetentii de banii nostri si asa fara o valoare deosebita cu inscriptiile de pe ei? Nu stiu ce sa zic, dar la ce decizii se iau acolo si al atitudinea unora… nu cred ca majoritatea pot sa citeasca…

Moldova este un copil. Unul al nimanui.

Advertisements

15 Responses to Moldova, fructul oprit

  1. Adina says:

    Am citit recent si chestia asta:

    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/131434/Expert-rus-Moldova-se-va-uni-cu-Romania-in-curand-Rusia-trebuie-sa-recunoasca-Transnistria.html

    http://www.romanialibera.ro/a118619/romania-va-inghiti-republica-moldova-cu-transnistria-cu-tot.html

    Pacat ca lumea nu intelege ce ar insemna unirea asta… Cati romani au murit si s-au luptat pentru unire, si acum majoritatea lumii (din Romania si poate chiar si din Moldova – asta nu stiu -) ar considera o greseala indeplinirea visului catorva milioane de oameni de acum ceva timp…
    Si rusii, cate fac pe-ascuns…, ca daca povestesti cuiva, zice ca esti obsedat/paranoic/alte chestii…

    Poate ca nu stiu nici eu multe in clipa asta, dar din cate stiu pana acum… ar fi o realizare sa avem tara aproape intreaga…

    Stii ce am vazut scris pe un zid in Cluj? Ceva ce nu mai simte multa lume, dar care m-a impresionat:

    Pentru Dumnezeu, tara si popor!

    • Dymitryos says:

      Lumea nu are de unde sa inteleaga. Cum spuneam, batranii au o mentalitate in sange din perioada celor care nu mai exista, dar care si-au lasat profund amprentele in destinele noastre. Tinerii au avut parte (sau mai degraba nu au avut parte) de o predare a istoriei in tara foarte complicata si fara de sens, pana cand s-a ajuns la asa-zisa integrata (asa e in scolile si liceele de peste Prut). Daca nu iti cunosti istoria, daca limba iti este la pamant si credinta oarba… ce fel de om esti?

    • solovastru says:

      Faina chestie intr-unul dintre raspunsurile la articol de pe site-ul romanialibera : URSS a creat un adevarat Frankestein Ucraina ! Foarte sugestiv si adevarat.Partea de vest a ucrainei a fost alcatuita de URSS din bucati luate de la Romania Polonia si Slovacia .Ucraina n-are nici un fel de drept istoric asupra acelor regiuni asa cum nu are nici asupra sudului Basarabiei(Bugeacul) .

      • Dymitryos says:

        Poate ca situatia nu ar fi fost atat de dura in Moldova daca ar fi existat acea iesire la mare. In plus, oamenii au trecut si prezent romanesc, 60 de ani de ucrainizare solida insa par sa fi schimbat un pic lucrurile. Si, sincer, mereu am pus accentul mai mult pe faptul ca Bugeacul ne apartine noua decat ca noi apartinem Romaniei.
        Daca nu eu, sper ca macar nepotii mei sa traiasca intr-o zi pe teritoriul Romaniei Mari…

  2. Ivan Goncearuc says:

    „Cu capica’n buznari!”
    Motto: „Pînă dă nuca mă ocup de cireaşă”

    Port ideea acestui material mai bine de jumătate de an, dar l-am scris acum două săptămîni, cînd, într-o discuţie cu prietena mea, s-a născut titlul pe care l-aţi putut citi. De fapt, nici titlul şi nici motto-ul nu-mi aparţin, ele fiind împrumutate din creaţia popular-orală moldovenească, iar la capitolul acesta, este binecunoscut faptul că noi suntem mari „inventatori”.
    Am inventat cuvinte şi îmbinări de cuvinte pe care nu le găseşti nici într-o limbă, am inventat reguli gramaticale şi stilistice (nemaivorbind de cele fonetice) care ne-au făcut, deja, celebri în vecinătatea imediată şi, culmea inventivităţii – am născocit propria noastră limbă: limba „moldovenească”!
    Nu vă pare ceva cunoscut? Parcă mai citisem cînd eram mic ceva de felul acesta şi mă amuzasem foarte mult la timpul cela, fără să-mi dau seama de tot tragismul situaţiei. Credeam că sunt doar nişte personaje şi ţări inventate cu o limbă inventată de britanicul Jonathan Swift, pentru hazul copiilor. Abia mai tîrziu am realizat despre ce era vorba acolo („eternul” conflict dintre Marea Britanie şi Irlanda care au aceeaşi istorie, aceleaşi tradiţii şi aceeaşi limbă, practic) şi am făcut, spre dezamăgirea mea profundă, inevitabila paralelă dintre lumea inventată de Swift şi cea „semi-inventată” în care trăim noi acum. Spun „semi-inventată” pentru că nu pot să numesc altfel o ţară, cu o conducere care se vrea europeană, dar, care, în acelaşi timp, îşi inventează o limbă şi o istorie nouă, de parcă ne-am sfii de cea adevărată!
    Folosindu-se de inventivitatea caracteristică moldovenilor, Vasile Stati, tot moldovean şi el, inventează (iertată-mi fie repetarea) un dicţionar (atenţie!) moldo-român!!!
    Nu era de ajuns faptul că limba noastră, săraca, este schimonosită şi aşa de diferite rusisme (care pe parcurs au suferit unele modificări şi azi nici rusisme nu le putem numi), aceste schimonosiri mai sunt şi legale acum!
    La prima vedere limba „moldovenească” pare o nerozie, dar la o analiză mai minuţioasă se observă o rea-intenţie vădită, o încercare de dezinformare şi manipulare a maselor (care pe alocuri are deja efecte). Suntem unul dintre popoarele posesoare a unei limbi de excepţie, care vrăjeşte auzul prin frumuseţea şi melodicitatea ei, de aceea nu avem dreptul să ne batem joc de ea, aşa cum o facem noi!
    Limba română a devenit pentru noi, moldovenii dintre Prut şi Nistru, mai degrabă o modă. Păcat că tinerii consideră propria limbă o modă iar bătrînii o necesitate impusă. Cel mai straşnic este, însă, faptul că această pseudo-limbă există, cu predilecţie la sate şi este compusă dintr-un amalgam de rusisme, combinate cu regionalisme plus diferite sintagme inventate de mintea năstruşnică a conaţionalilor noştri care spun că : „pînă dă nuca mă ocup de cireaşă” (avînd în vedere micul bussines cu fructe practicat aproape de toţi locuitorii satelor).
    Conducerea de vîrf ne-a inventat o altă limbă, ne trimite la munci peste hotare (trebuie cineva să ridice bugetul de stat) iar cetăţenii noştri se gîndesc doar la bani, la aşa-zisa tendinţă de a avea „o capică’n buznari” care le-ar permite să-şi poată „ţinea” familia. Eu, fiind născut la sat, îmi dau bine seama cît le este de greu oamenilor din localităţile rurale să se simtă „oameni”. E straniu, dar adevărat faptul că pe ei anume acea „capică” îi face să se simtă cu adevărat importanţi! Şi toate acestea din cauza mizeriei economice în care trăim de mai bine de 15 ani, şi care îi împinge pe cetăţenii noştri să meargă la munci „negre” peste hotarele ţării, acolo unde sunt exploataţi de către „stăpînii” lor.
    Dar să ne întoarcem la fenomenul limba „moldovenească” care cucereşte noi terenuri anume pe solul fertil al satelor, acolo unde „moda” vorbirii limbii române este încă foarte rar întîlnită, chiar (atenţie!) şi la profesorii de l. şi lit. română, care vorbesc o limbă stîlcită, învăţată, chipurile, la timpul lor la institut, şi care nu au trecut recalificarea studiilor din aroganţă sau poate din sfiala necunoaşterii.
    Avem o problemă cu limba şi trebuie să recunoaştem acest lucru. Puţini dintre noi vorbim limba română (care este de fapt limba noastră istorică), ceilalţi vorbind aşa-zisa limbă „moldovenească”, cultivată şi de conducerea de vîrf pe propriul lor exemplu.
    Mai nou, sunt moldoveni care cad în extremităţi numite: influienţa limbii engleze (de ăştia sunt tot mai mulţi şi mai mulţi) şi a unei limbi uşor „ţigănite”, care include în lexicon cuvinte neromâneşti ca: mişto, gagică ş.a.
    De ce să nu vorbim şi să ne mîndrim cu limba noastră română, care este atît de frumoasă şi bogată, ci să inventăm fel de fel de pseudo-limbi care nu ne fac cinste. Oare a ajuns marea cultură românească, din care fără îndoială facem parte şi noi, să fie pîngărită făţiş, fără ca nimeni să ia atitudine?!

    • Dymitryos says:

      De asta mi-e si frica Ion, ca nimeni nu ia atitudine..pentru ca noi doi si inca cineva nu putem face nimic. Un text emotionant, pe care, daca imi permiti, nu pot sa nu ii acord un post oficial, nu un comentariu.

  3. Salut! Mulţumesc pentru vizită şi să ştii că am citit şi anterior pe blogul tău. Mi-a plăcut şi m-a bucurat articolul prin care anunţai că revii la scrisul pe blog. Succes! Scrie, pentru că ai despre ce şi ai ce spune 🙂

    • Dymitryos says:

      Multumesc pentru incurajari!
      Ideea este ca m-a pus pe ganduri ceea ce spuneai tu in articolul ala… “Conteaza ce faci dupa aceea”. Acum privesc altfel lucrurile.

  4. Ψ says:

    Bravo pentru articol, Ion! 🙂

  5. Diana says:

    salut! Nu incetezi sa ma uimesti…Iti apreciez curajul de a spune lucrurile pe nume. Imi place ideea si o sustin,mai ales maniera prin care ti-o exprimi…Ai un talent deosebit. Sint mindra si norocoasa ca te-am cunoscut.De-altfel, iti multumesc ca ai luptat alaturi de mine si am fost pe un front comun,atunci cind ne-au fost incalcate drepturile si am fost victime a unei societati bolnave. Te rog sa nu te opresti……..

    • Dymitryos says:

      Pacat ca cei care trec din cand in cand pe aici… nu pot intelege nicicum ceea ce spui tu, pentru ca doar noi doi stim ce si cum a fost. Mersi mult si… eu sunt cel fericit care te cunoaste pe tine!

  6. Radu says:

    “… Romanii de peste Prut sunt priviti ciudat pentru ca invata, muncesc sau merg pur si simplu in Romania …” – aici nu ai dreptate, din contra lucrurile stau diferit… majoritatea tinerilor sunt p/u Romania… însă ce să-i faci dacă aşa e guvernarea, p/u nimic a introdus vizele..

    • Dymitryos says:

      Radu, spuneam asta prin prisma gandurilor bolnave ale lui vova. Crede-ma, el nu e foarte bucuros de faptul ca in fiecare an 1000 de tineri trec Prutul si nici 10% nu se vor intoarce inapoi. Poate e nimic 1000 pe an, dar vine vorba de 1000 de familii care pe an ce trece simt o antipatie si mai mare fata de clanul pcrm.

      • radul says:

        dacă în acest sens, atunci ai dreptate.. însă dacă ia amploare chestia cu cetăţănia românească, atunci şi mai mulţi vor pleca peste hotare.. un lucru va fi îndurerător: atunci credcă comuniştii vor câştiga alegerile în mod cinstit.. dar sperăm să nu fie aşa.. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s