Anul Nou: Ce? Unde? Cum?

2009 îşi face bagajele şi pleacă grăbit de pe meleagurile noastre. Deşi prin Ţara-Soarelui-Răsare 2010 bate la uşă, aici încă se lasă aşteptat. Mister, feerie, artificii si bucurii… ce ne aşteaptă în noul an, ultimul al deceniului zbuciumat în care trăim?

Mall-urile sunt arhipline de oameni grăbiţi să agaţe ultima şampanie rămasă pe raft, ultimele jucării şi cadouri, ultimii brăduleţi ieftiniţi până la gratuitate. Vine un nou an şi toată lumea este entuziasmată de clipa în care preşedinţii se vor întrece în vorbe pline de duh şi lipsite de sens, şampania va aştepta nerabdătoare în pahare, iar vinul va curge gâlgâind peste mesele umplute de bucate… Trist şi în acelaşi timp lipsit de sens şi de gust. Sărbătoarea nopţii dintre ani se transformă într-o posibilitate cu şanse mari de realizare de plăceri fizice şi culinare. Alcoolul işi face loc printre leucocite şi ne întunecă minţile în timp ce se strigă sus şi tare “un an mai bun, plin de împliniri şi de realizări…” şi cheful continuă. Cu toate că în fiecare seara de 31 oamenii işi transmit asemenea urări, populaţia nu este ferită de crize şi scandaluri, iar eşecurile şi confruntările militare se ţin lanţ. Cu toate că anul ce vine “va fi” la fel cum îl întalneşti (mâncare, alcool, femei), la următorul 31 decembrie realizezi o ţară secată de sărăcie, pustiită moral, cu “n” cazuri de sinucideri în materie de cei care au eşuat în dragoste…

Personal nu acord nici o valoare materială serii de 31. Deschid o sticlă de vin, beau un pahar după ce îl ciocnesc cu cei dragi (de ce aştepţi seara dintre ani să îi spui unui prieten bun, unui frate sau părinte sau iubite sau amante ceea ce crezi despre el/ea/ele?) şi îmi văd de treabă. Râd un pic de vedetele care se perindă pe la televizor (sărmanii, mai câştigă şi ei un ban), apoi ies la o plimbare. Admir natura frumoasă în care trăiesc, număr stelele d pe cer şi îmi mai pun câte o dorinţă, mă gândesc la anul trecut, la realizări şi greşeli, îmi schiţez ceva pentru cel care vine. Îmi fac ordine în gânduri, arunc cele vechi şi le savurez pe cele noi. Este un an nou şi e bucurie, nu? Ce paote fi mai frumos, mai ales când eşti privirile îţi sunt salutate de mii de focuri de artificii?

La Mulţi Ani dragii mei! Un 2010 care să vă aducă linişte în suflet, ordine în gânduri, împlinirea dorinţelor, realizarea tuturor celor propuse! Cât mai multe clipe fericite alături de cei dragi, multă sănătate, căldură şi iubire în ţară, multe succese şi numai fericire, care le mişcă pe toate din loc…

Ne vedem in 2010. Pe 2 ianuarie.

Babele si religia in scoala

Am observat ca de cateva luni lumea se tot cearta pe tema religiei in scoala. “O bagam, nu o bagam? O vrem sau o inghitem cu forta?” si lucrurile se pare ca vor continua asa la infinit. Tara se vrea un stat democratic. Oamenii vor in Europa, dar arunca cu oua in cei pe invers. Iar tema asta cu religia e una fierbinte si toti eroii care s-au avantat sa o discute, acum stau cu cozile fripte pe undeva prin tufisuri. Cand erau mici, au uitat parintii sa le zica sa nu se joace cu focul. Dar sa le luam pe rand.

De ce religie? Pe langa ca au incarcat programul scolar cu “n” discipline gen “educatie civica, sexuala, patriotica”, mai nou ceva cu armata, vor sa mai inghesuie si religia. Inutil. Spunea Oleg ca religia este ceea ce ni s-a transmis de la stramosi. Just. Si atata timp cat vor simti nevoia si vor avea dorinta, parintii isi vor educa odraslele in spiritul religios, deci nu vad rostul. Scoala cu forta nu se face! Nu poti obliga pruncii sa vina sa asculte tot felul de filosofii legate de divinitati aparute si disparute de-a lungul timpului, ca pana la urma asta e religia, nu? Am intrebat preotul din sat daca ar vrea sa predea aceasta disciplina si mi-a zis ca el poate preda doar ortodxie, dar la noi mai sunt si evrei, musulmani, catolici, iar cu aia nu se poate descurca. Fiindca avem gena comunista dictatoriala in sange, le vom baga pe cat putem religia in cap. Las’ sa nu uite ca or facut scoala in Md!

Un alt fenomen interesant care se intampla in societatea religioasa moldoveneasca sunt “babele”. Daca nu ai avut ocazia sa interactionezi cu ele… ferice de tine. Fuste negre si lungi (desi multe din ele se imbraca la moda – stiu si babele astea ce stiu), imbrobodite pana peste ochi, dar suficient incat sa lase loc de periscop, cu fete mohorate si palide de zici ca maine intra in mormant. De obicei stau in partea stanga a bisericii (acolo este oranduit sa stea). Ah da, inca un indiciu: au ochiul stang atintit inainte, in timp ce cu cel drept navigheaza prin incapere; in timp ce cu dreapta isi face semnul crucii, cu stanga isi ghionteste vecina “uite fa la aia, da uite la ailalta, da uite si tatusie o pus la preot, da uite la dascal, da uite cum face cruce, da uite, da uite…” si lista continua. Trist stimati concetateni, trist… Tinerii nu tre obligati sa creada, asta face parte din cei 7 ani de acasa. Iar daca se gaseste vreo unul sa se intoarca la calea cea dreapta, stati linistit ca este dat afara din corabie de specimenele descrise mai sus.

In viata si in lume e ca in mall: daca ai nevoie de cartofi, nu ai ce cauta la raionul cu pantofi si invers. Chestiile bagate pe gat cu forta nu mai sunt la moda. Se cam schimba lucrurile in jur si chiar daca nu iti doresti, oricum esti dus de val. Nu stiu care val ne spala pacatele, dar stiu ca bisericile pe la sate sunt mai mult pustii. Iar vesnicia s-a nascut la sat. Zicea Blaga…

In memoriam Andrei Savciuc: “Andrei era foarte optimist! Avea planuri mari…”

Au trecut 50 de zile de la trecerea la cele vesnice a celui care a fost si care va ramane in memoria tuturor, Andrei Savciuc… Numele lui se leaga mult mai mult decat de moldovenii veniti la studii in Romania, mult mai mult decat de romanii exilati in Moldova, depasind uneori limitele romanismului de care are neoive atat de mult societatea noastra, o societate bolnava la re-modelarea careia tanarul moldovean a depus eforturi nenumarate…

Acum ceva timp am avut fericita ocazia de a descoperi un prieten. Coincidenta pozitiva si imbucuratoare. Fericita coincidenta de a interactiona cu un fost coleg si un fost bun prieten cu Andrei. Fericita posibilitate de a discuta la o cafea cateva detalii interesante pe care nu am avut ocazia sa le aflu in viata de zi cu zi.

Inainte sa vina in Romania, Andrei a purtat o discutie cu tatal sau in privinta orasului in care sa urmeze liceul. Au fost puse in discutie Iasi-ul, Timisoara, Bucuresti-ul, dar pana la urma a ajuns la Satu Mare. Era un baiat deosebit, special as spune. Mai retras de felul lui, dar asta il facea diferit de restul lumii. Nu stiu carui fapt i se datora diferenta, probabil impactului survenit in urma venirii intr-un oras pana la urma inferior Chisinaului. Nu conteaza nivelul de dezvoltare al unei tari sau alteia sau a unui oras sau altul de pe cele 2 maluri, capitala Moldovei poate pretinde la titlul de metropola, ceea ce in Satu-Mare Andrei nu a gasit…

Am ramas impresionat de cunostintele lui din domeniul istoriei universale, istoriei romanilor, de interesul sau pentru tot ce era nou in Romania; era un om inteligent si asta e un lucru mare: om destept poti sa devii, iar inteligent poti numai sa te nasti, iar Andrei s-a nascut asa. Puteai sa discuti cu el pe orice tema, avea cunostinte foarte vaste din diverse domenii. Desi avea profilul elevului silitor, mereu pregatit de lectii si mereu atent la ce se intampla in jurul lui, nu avea nevoie de multe chestii – le avea deja in sange.

Marea dezamagire a lui Andrei: nu a gasit in Romania ceea ce visase el! Nu a adus in discutie niciodata subiecte legate de unirea Moldovei cu Romania pt ca si-a dat seama ca intotdeauna s-ar ajunge la chestii contradictorii si probabil ca si-a dat seama ca nu exista nici un rost pt asemenea discutii, in mediul in care se afla atunci.

Mi s-a parut ca punea un fel de bariera intre el si cei din jur si doar prietenii cei mai buni aveau posibilitatea sa il cunoasca pe adevaratul Andrei. Era omul complet: stia sa glumeasca si sa inteleaga glumele, da dovada de seriozitate in clipele grele, era organizat; era omul de la care puteai invata foarte multe, ii placea foarte mult sa cunoasca.

Implicarea lui in toate actiunile pt moldoveni s-au intampla dupa ce a ajuns la facultate in Bucuresti, si anume din 2 motive: in capitala este cea mai mare comunitate de moldoveni, unde el si-a gasit un mediu propice aplicarii ideilor sale, in timp ce in Satu Mare nu erau foarte multi moldoveni care sa isi permita sa se adune intr-o organizatie.

Satu Mare nu era locul potrivit unde sa isi dea seama de ceea ce inseamna Romania mai exact, de fenomenul venirii moldovenilor aici la studii… mai exact, totul a inceput o data cu declansarea campaniei BPR.
Andrei liceanul din Satu Mare vs Andrei studentul din Bucuresti: mediul studentesc si interactiunea cu comunitatea moldovenilor l-a schimbat mult. In postura de student era un tip pus pe fapte mari. Dupa 2 ani de Bucuresti, mi-a spus ca au inceput sa i se lumineze perspectivele de viitor. Nu stiu pe cat de multumit era de Bucuresti, dar ceea ce facea acolo il umplea de viata, ii permitea sa se dezvolte, sa se afirme.

Nici acum nu imi vine sa cred ca s-a stins! Ultima data cand m-am intalnit, avea stampila organizatiei de moldoveni cu sine. Era schimbat, parea foarte optimist…

Dupa aceasta istorie cuvintele nu isi mai gasesc loc. Se pierd undeva in timp, se ascund prin istorie si trebuie sa le cauti undeva prin trecut ca sa te exprimi. In trecutul nostru, atat de plin de fapte si oameni.

p.s. Cele mai sincere si mai cordiale multumiri pentru Razvan.

Incalzirea globala sau alegerile anticipate: de care trebuie sa ne fie frica mai mult?

Recent la Copenhaga s-au intalnit mai marii planetei sa hotarasca ce si cum vor face sa mearga lucrurile mai departe ca intr-adevar acestea sa mearga. Era vorba de ecologie si gestionarea unei situatii la prima vedere agravante in domeniul incalzirii globale. Oamenii au ajuns sa se simta in pericol si asta e bine: o societate este mai lesne a manipula atunci cand exista o amenintare. Nu vreau sa dezvolt un subiect asupra unei probleme care nu exista (despre asta intr-un post aparte), dar daca ma fac ca ploua tin sa dau curs unor ganduri care ma framanta sip e care simt nevoia sa le expun.

In timp ce greii Terrei se framantau in idei care de care mai originale in privinta salvarii Pamantului, in Moldova in parlament are loc o joaca de-a politica. Ieri comunistii furau pe capete, umileau si ii aplecau pe toti cei care apareau in cale, astazi vechea opozitie inchide un focar al fostei dictaturi – canalul de televiziune nit. Cele 53 de mandate accumulate in vara si-au pierdut valoarea in fata incapatanarii demonstrate de comunisti si tara a alunecat spre alegeri anticipate.

In-existentul fenomen de incalzire globala se presupune ca ar ajunge sa duca cresterea temperaturii medii pe glob cu peste 3 grade, ceea c ear cam duce la topirea ghetarilor, iar acestia, in final, la ridicarea nivelului marilor si oceanelor cu cca 60-80 metri. Daca ne gandim la pozitionarea Moldovei pe harta ne dam lesne seama ca pamantul dintre Prut si Nistru nu are foarte mult de suferit, poate ca avantajele aparitiei accesului la mare ar trebui sa le scoata pesimismul din capul oamenilor locului.

Alegerile anticipate ar duce la cresterea gradului de democratie in stat, fapt care nu se rezuma doar la exercitiul aplicat de cetateni la vot, ci si de cursul net democratic care va fi luat dupa alegeri, fapt care ar duce la topirea radacinilor comuniste si la ridicarea nivelului de viziune asupra problemelor care ii inconjoara a oamenilor din partea locului.

Dincolo de accesul la mare si desertificare, dar si dincolo de libertate si democratie, ce poate fi mai periculos pt un pamant ciuruit de 60 de ani de ocupatie sovietica si inca vreo 8-9 de guvernare comunista? Cred ca in istoria lui, pamantul roman a trecut prin foarte multe, incat nici o incalzire globala sau alegeri repetate nu ii inspira frica. Avea dreptate Hugo Chaves in mesajul sau catre Obama si Medvedev… “daca clima ar fi o banca, ati face orice ca s-o salvati”!

Despre femeile frumoase si moldovence

Imi plac femeile… frumoase. Cand le vezi esti cuprins de un fel de stare de euforie care te faci sa uiti din lumea din jur, sa nu mai vezi lucrurile simple care se petrec alaturi de tine, iar in final, sa iti cam pierzi capul. Putin cate putin, daca nu ai sange in instalatie, esti dus cu pluta de imaginea feerica care ti se perinda in fata si care prinde profil in imaginatia ta. Trebuie sa recunoastem, o arma mai periculoasa si mai dura decat o femeie frumoasa nu exista!

Spun astea sub influenta unor evenimente care mi s-au intamplat in ultimul timp. Imi zicea un prieten ca moldovencele sunt frumoase. Adica marea lor majoritate te fac sa iti cam pierzi mintile cand le vezi si ca i-ar fi frica sa vina in Moldova, unde ar reiesi ca e paradisul femeilor. Acesta simti nevoia sa pluseze ca si moldovencele din Romania sunt frumoase, cu ganul de a nu le discrimina pe cele din urma. “Pretene, i-am zis, toate femeile sunt frumoase in felul lor, iar noua nu ne ramane decat sa le descoperim, si nu trebuie divinizate moldovencele pentru ca si ele au coasta aia necurata din povestea lui Creanga!” Omul ma privi ciudat si ma intreba daca nu am febra. O intamplare si mai recenta m-a pus serios pe ganduri: am mers cu trenul avand colegi de compartiment 2 moldovence dragute, dar nu mi-am dat seama decat pe final de unde vin. O buna pretena m-a acuzat ca trebuia din prima sa imi dau seama ca sunt moldovence, mai ales ca erau dragute! STOP! Nu toate moldovencele sunt dragute si nu toate femeile dragute sunt moldovence! Dar nu voi fi lasat sa continui pentru ca nu voi avea suficiente argument in fata aparatorilor de valori feminine moldovenesti.
Situatia pare oarecum dubioasa. Majoritatea fetelor care vin la studii in Romania sunt “vanate” de cetateni romani, ceea ce i-a permis pretenului sa imi riposteze “vezi, si ei au inteles cat de bune si valoroase sunt!” Ciudat intr-un fel… ori noi nu stim sa punem pret pe femeile noastre, ori oamenii nascuti pe malul drept al Prutului au o obsesie pt femeile de pe partea stanga! Pana recent stiam ca marele voievod Stefan ne lasase mostenire campii cu soluri manoase si paduri nesfarsite de stejar. Ca in 2009 sa mi se dea peste nas ca din mosi stramosi femeile sunt mostenirea noastra de aur.

Cu toate astea… mie imi plac femeile frumoase! Si nu conteaza religia, culoarea, nationalitatea, orientarea politica… o femeie frumoasa sip e luna e frumoasa, nu? Sau si voi sunteti nebuni dupa moldovence?

Un fel de home…

Fulgii se astern salbatici peste piscuri carpatine. Sinele se pierd ratacite prin timp si prin negura tunelurilor care impletesc vaile imbracate in brazi incaruntiti de zapezile reci. Trenul alearga cu viteza melcului infierbantat. Vagoanele se combina intr-o muzica care iti apasa subconstientul si nu te lasa sa dormi. Toate se impletesc intr-o satre ciudata in jurul tau. Haosul de pe hol devine din ce in ce mai insuportabil, depasind cu mult limitele acceptabilului si a bunului simt. Pentru ca in viata exista lucruri care nu merita nici cea mai mica atentie, dar care ti se urca ca o moarte lenta prin coloana morala a anilor de educatie acumulati in sanul familiei.

Iasi-ul rece ca de obicei. Unii o numesc clima. Altii nu ii acorda atentie. Dar pt mine Iasi-ul este ultima suta de metri. Sau de kilometri, daca ii parcurgi in rutiera semi-inghetata, in picioare, alaturi de confratii fericiti care o dau pe rusa atunci cand vine vorba de casa, de ceea ce simt ca ii reprezinta. Pt ca drumul epuizat se ascunde prin cotituri care te apropie de Prut, te trezesti in vama in care licarul de fericire il gasesti in cafeaua fara de gust, facuta cu aceeasi stare de spirit prezenta in gust si servita in acelasi ritm. Romania ramane in urma, Prutul te imbratiseaza inghetat. Vama renovata si colorata cu un prost gust de culori calde inspira teama. Evenimentele din aprilie inca isi regasesc ecoul in zambetele false si glumele ironice ale oficialilor moldoveni. Se spune ca lupul nu isi schimba naravul. Astia nici macar parul. In rest aceeasi ambianta trista de criza economica, desi prin frigul care se prelinge catre oase se ascunde dulceata sarbatorilor care vor veni in curand.

Notiunea de casa a disparut. Nu mai exista decat un om nomad care bate pamanturile tarii in lung si-n lat si care ajunge de cateva ori pe acelasi pamant pe care a mai calcat o data. Home, sweet home s-a transformat in locul in care cutitul se invarte in rana, desi se pare ca in ultimul timp am si uitat de cicatricea in care se invart evenimentele de aici. Un fel de cuib, un fel de home…

Moldoveni sau basarabeni?

Nu cred sa se ajunga la un numitor comun, la un raspuns care ar linisti apele. Toate sunt intr-atat de tulburate si de complicate, incat pana si eroii in sine nu isi mai dau seama despre cum sta treaba. Greu de zis, usor de demonstrat. De cativa ani incoace moldovenii (ca cetateni) vin in Romania. Se vine mai mult la studii, pt ca putinele vize de munca sau de tranzit nu conteaza in ecuatia problemei.

Vorbea cineva zilele astea de acomodarea moldovenilor. Vitalie Cojocari. Cred ca problema isi gaseste raspunsul in enuntul ei: cei care vin la studii aici sant basarabeni si romani adevarati in mare parte, iar cand se intorc acasa sunt moldoveni. Culmea este ca asa a fost pana acum sau asa s-a dat senzatia ca a fost. Ultima perioada demonstreaza exact reversul medaliei – in Romania se simt moldoveni, iar cand se intorc acasa basarabeni. Aerul mandru de a studia aici ii poarta cu nasul pe sus dincolo.

Citisem despre acomodarea moldovenilor in Romania… O parte din cei veniti aici se implica in organizatii. Demn de apreciat implicarea. Nu si subintelesul. Dedesubtul problemei. Organizatiile de basarabeni despre care am mai vb si nu are rost sa mai torn gaz pe foc. Nu are rost sa mai vb de efectele de izolare manifestate de unele grupuri, de fenomenul de “racolare” (“de ce stai cu romini in camera, hai cu moldoveni!”). Cert este ca in organizatii se aduna basarabenii, iar pe strada te intalneste cu prototipul tipic moldovean, care poate fi recunoscut incepand cu limbajul… Moldovenii se vor intelesi de romani, dar uita ca romanii urasc tot ce inseamna Rusia, rusism, rusesc. Situatia se agraveaza atunci cand te dai roman, dar vii cu mentalitati si comportament rusificat. Demn de lipsa de respect.

Cica dupa alegeri moldovenii au fost pusi la zid de catre romani. Nu vreau sa fiu de acord cu afirmatia asta care nu duce decat la condimentarea unor relatii si asa racite de fostul regim comunist. Romanii din tara i-au pus la zid pe toti romanii din afara granitelor, nu doar pe moldoveni. Nu de alta, dar s-a ajuns sa se creeze impresia ca o mana de oameni cu cetatenie pot decide viitorul unui pamant din care se trag. Da, pe vremea lui Stefan, cei care traiau pe pamanturile dintre Prut si Nistru cadeau primii in fata hoardelor barbare, dar acum nu e cazul.

Sarbatorirea Craciunului. E tema poate cea mai dureroasa. Cand au furat Basarabia, primul lucru care l-au facut rusii a fost arderea cartilor bisericesti in romana si “traducerea” serviciilor divine in rusa. Coloana morala a populatiei fusese distrusa, iar oamenii expusi manipularii. Vedem unde am ajuns. Iar daca vrem sa ajungem unde ne dorim, trebuie sa intoarcem o noua pagina. Nu putem apartine la infinit de BORu. Dar va fi usturator sa scoatem din sangele si sufletul a celor 2-3 mln de moldoveni care sarbatoresc Craciunul in stil vechi obisnuinta de a serba asa cum o fac. Complicat.

Concluzie1: pt acest articol voi fi pus la zid (cititi mai sus faza cu “te-ai dus cu rominii, te-ai dat cu romanii”).

Concluzie2: moldoveni. Sa lasam infantilitatea si copilarismele. Limbajul, mentalitatea, comportamentul si atitudinea de moldovean nu te va face niciodata roman. Nici chiar in ochii celui mai bland ardelean. Ca sa nu vorbesc de bucuresteni. Si ca sa nu amintesc de cei de peste Prut care nu vor fi niciodata basarabeni. Cu atat mai mult romani.

Accept eticheta de tradator in limita capacitatii de gandire si logicii a celui cu care voi discuta. O accept atata timp cat el va fi capabil si constient sa recunoasca ca niciodata nu va ajunge un roman. Pur-sange cum ar zice unii. Sa fiti iubiti si Craciun Fericit!