Plumb, durere, lacrimi si intrebari.

Lumea in care traim este un borcan invechit strans de mrejele timpului. Stam inchisi si ne balacim in sucul propriilor prostii si erori de copii. Ne zbatem, luptam, ne zbenguim printre liane de certuri amare, ne provocam propria stare de a fi si de a exista alaturi de ceilalti si ne epuizam aspiratiile mute intr-un pumn de pamant care se arunca peste ceea ce inseamna sicriul nostru cel de toate zilele, catre care alergam ca niste nebuni. Astia suntem noi: nebunii care alearga lacomi pe scari si care varsa tot uleiul din lingurita poftind sa vada frumusetile din jur si care isi pierd singuratatea in stropii de ulei uitand de natura din jur. Asta ne caracterizeaza. Asta defineste latura care ne provoaca existenta: latura umana.

Privirile noastre aspre taie in carne vie mediul care ne inconjoara. Mintile noastre aspre improasca cu sange peste tot ceea ce credem pana la ultimul os ca ne apartine, dar de fapt, nici macar nu putem atinge vreodata cu labele noastre de muritor de rand. Si aici intervine salbaticul – avid, hapsan si dement, omul isi lasa amprenta peste tot ceea ce crede el ca ar fi mai bine. Am realizat cu o amaraciune in suflet sa ajung in Lumea Pierduta, undeva pe la 10 km de Scarisoara, sa vad paduri injunghiate de drumurile forestiere, sa vad cetati de deseuri dupa care se ascunda latura umana a speciei porcus turisticus… am strans din dinti si din pumn si am inghitit in sec, dandu-mi seama cu durere ca intr-o zona in care linistea fumului ce iese din hornurile caselor semanate alene printre brazii ce tasnesc ca niste gheizere verzi pe vaile batatorite de pasii timpului, este strapunsa de cele mai hidoase sentimente animalico-umane de acaparare, distrugere si imbogatire. Toate pt ca exista o mana de nesimtiti la Bucuresti care au nevoie sa isi faca vile pe nu stiu unde sa mearga cu pitipoance sa se distreze, in timp ce omul de rand nascut in piatra de munte sa ramana cu calmul vreascurilor uscate si bustenilor uitati sau intarziati ca niste pui de berze in recele toamnei.

Padurarii spun ca asta este ecologizare si defrisare controlata. Liceenii invata ca asta este o arie naturala protejata. Pacat ca infantilismul padurarilor si teoreticul cartilor este anulat de zeci de crime care se produc incontinuu din cauza unor oameni avizi de putere si bani… Pamantul nu ll-am mostenit de la stramosii nostri, l-am imprumutat de la nepoti si asta ar trebui sa fie gandul cu care ne trezim dimineata si care ne stapaneste inainte de a arunca o hartie aiurea sau o doza goala de bere… pana la urma, daca ai putut sa urci doza sau conserva plina pana sus, ce naiba te impiedica sa o poti cobori goala inapoi?

Ciucu’ mic cand vorbim de cei 7 ani de acasa. “Din pamant am venit si in pamant ne intoarcem”. Suntem atat de naivi incat ne credem atat de importanti si vom putea schimba cursul naturii sau al Pamantului? Sa fim seriosi. Nu suntem decat niste broaste osandite ce stau la picioarele unor stoluri de berze infometate. SI sa ne fie rusine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s