Concluzii

Lumea se lauda pe net care, cat, cum, unde si ce a facut. Etichetare in masa la poze, bucate, bauturi, sarbatoare, dar asa e firea omului, chiar si incoltit de greutati si probleme, se simte bine si se distreaza. 2011, conform mayasilor, ar insemna cam penultimul an al acestei civilizatii, al acestui Pamant. De aceea, cei care ati reusit sa profitati de el din plin, felicitari!

In 2011, rele:
– am invatat ca lucrurile mici creeaza lucruri mari.
– am inteles de ce “apara-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar eu si singur”. Cu toate ca au fost suficiente momente in care am spus “apara-mi Doamne Prietenii, ca de mine o-i incerca sa-mi port si eu de grija”.
– mi-am dat seama cat de grava e tradarea, minciuna, falsitatea si ce inseamna daca nu le tratezi la timp. – am inteles ca uneori trebuie sa fii dur, sa tai in carne vie, daca nu vrei ca pe urma sa te trezesti cu streangul in jurul gatului.
– am devenit mai lenes, cu mult mai lenes, ca un melc chiar. Reactii intarziate. Neserios. Nehotarat. Sau pe scurt, nu mai sunt baiatul de care s-au indragostit ai mei, cei dragi…
– am pierdut prieteni buni, care mi-au fost alaturi in momente importante. Cu care am putut schimba vorbe adanci. Ma mira doar usurinta cu care s-a intamplat. Si neglijenta mea.
– m-am ingrasat ca un porc. Cat un porc. In loc sa fur lucruri bune de la americani, le-am luat pe cele mai proaste.
– m-am cam lasat de speologie. Am impresia ca lucrarea de licenta pe acest domeniu a fost ultima interactiune la nivel serios cu subteranul. In linia oarba a intrat si arbitrajul.

In 2011, bune:
– mi-am dat seama ca pe alocuri am devenit profitor, speculant. Profitor al lucrurilor mici, cele care formeaza lucrurile mari.
– mi-am dat seama cat de rau pot fi. Cat de nerabdator. Si am testat nerabdarea, teroarea si haosul pana la cele mai indepartate extreme. Nu e laudabil, dar e bine sa stie ce poate omul.
– am castigat Prieteni buni. Frati (fratele meu din alta mama 🙂 ). Sau i-am redescoperit pe cei vechi. Sper doar sa nu redevin neglijent si sa patesc la fel. Ar fi o lovitura sub centura demnitatii umane.
– am petrecut cel mai mult timp cu familia, comparativ cu ultimii 3 ani. Si am inteles si eu ce inseamna sa ai o familie. Sau ce va insemna.
– a batut in sfarsit Steaua pe Dinamo in campionat si in sfarsit am ajuns si noi in sferturile Europa League.

In 2011, practice:
– am absolvit Facultatea de Geografie, specializarea Geografia Turismului. Media nu conteaza, conteaza ca la Turism au fost cei mai deosebiti 3 ani din viata, in care mi-am dat seama in primul rand cu ce se mananca viata. 3 ani ce ma vor ajuta sa nu fac greseli greseli pe viitor. Iar daca voi face, e doar si doar prostia mea. In plus, a gresi, e omeneste.
– am inceput cursurile specializarii Cartografie, de la aceeasi Facultatea de Geografie. Eram prea speriat ca se termina studentia. Cu toate ca… e o data-n viata, farmecul nu mai e acelasi.
– am vizitat, lucrat si locuit 4 luni in Statele Unite ale Americii. O experienta… wow! Trebuie doar sa mergi acolo ca sa intelegi. Vazut un pic de oameni noi, de locuri noi, trait experiente si sentimente noi. Exersat ceva limba rusa si am invatat ceva engleza. Acum nu mai am nevoie de traducator.
– CEL MAI IMPORTANT FAPT: am devenit CETATEAN ROMAN! Mi-am castigat dreptul istoric si moral si la o saptamana dupa Mos Niculae mi-a venit vestea. Uite-asa, sa moara dusmanii de ciuda! E o senzatie asa… deosebita, de parca m-as fi nascut a doua oara.

Pe scurt, asa, doar cateva. Ca in rest, cine stie cate bune sau rele au fost, dar s-au ratacit pe undeva prin amintiri. Cel mai important, poate, este ca sunt sanatos. Si ca iubesc cu aceeasi ardoare ca in prima zi. Si ca in fiecare zi imi caut pofta pentru viata. Si ca am oameni dragi prin preajma. Care nu au ezitat nici o clipa sa imi intinda o mana de ajutor. Sa imi dea casa si masa. O vorba buna. Sa imi suporte toate mofturile si necioplirile. Un an 2011 bun. Dar se putea si mai bine. Vom incerca sa indeplinim deja mai multe in 2012.

Dragi prieteni! Imi cer scuze daca v-am ranit/jignit/suparat in 2011. Daca v-am dezamagit sau chiar tradat pe alocuri. Sincer, imi pare rau. In 2012 va doresc zile senine, curaj si putere de a trece peste greutati, sanatate, fericire si multa dragoste, pentru ca dragostea misca luna si celelalte stele. Si sa ne revedem cu bine intr-un an mai bun decat cel s-a dus si mai putin bun decat cel care va veni, 2013. Aveti grija de voi si de cei dragi voua.

Romanism incoltit de Ziua Marii Uniri

Motto: “Un popor care îşi uită sau îşi leapădă istoria sa este un popor pierdut.”

De fiecare data cand merg la Alba-Iulia ma incearca un sentiment deosebit, unic, fenomenal chiar! Cand pasii mi se perinda pe strazile pavate ale Capitalei Marii Uniri, prin fata ochilor mi se rasfoiesc pagini de istorie… de la sangele stramosilor curs pe pamantul tarii in dorinta de a apara-o in fata cotropitorilor si pana la evenimentele majore care au pus radacinile unitatii acestui neam, atat de lovit de urgii, nevoi si necazuri. Nu mai vorbesc deja de linistea salii in care s-a semnat Actul Unirii, liniste care imi face sa tremure sangele in vene si furnici nazbatioase sa imi alerge pe trup.

Rolul generatiilor care urmeaza este unul, si nu doar in aparenta, destul de simplu: sa pastreze si sa perpetueze Istoria si Adevarul – istoria adevarata si adevarul istoric. Timpul, delasarea sau pe alocuri chiar indiferenta, au facut ca unele lucruri sa isi stearga din stralucire, nu si din importanta. Asta cu toate ca de-a lungul celor 93 de ani s-au gasit mereu lupi lasi si trufasi care sa atace adevarul, integritatea si unitatea, sperand, pic cu pic, sa dezbine pe dinauntru. Actiuni, care, mai devreme sau mai tarziu, au esuat. Gratie flacarii vii care mereu a iesit la suprafata in momentele grele. Asa cum a fost dintotdeauna.

Generatia noastra este una la limita: trebuie sa exista intre trecutul plin de sens si de adevar, cu traditii si semnificatii profunde care trebuie transmis mai departe – tezaur al neamului – si viitorul deloc promitator, al non-valorilor, neadevarurilor si dezbinarilor!

De Ziua Nationala a Romaniei, o basarabeanca venita in Cluj-Napoca la studii pe banii Statului Roman, nerecunoscand fila de istorie a celor 93 de ani Unii sărbătoresc nu știu câți ani – iertați-mi ignoranța matematică – de la Marea Unire din 1918. Alții încă mai cred , mai visători și mai dihai decât Don Quijote, în idealul României dodoloațe, are curajul de a-si manifesta antipatia fata de valorile acestui stat printr-un articol, zic eu, mai mult decat strigator la cer, in ale carui randuri, zicea ea, mi-aș băga piciorul în ziua de 1 decembrie. O spun fără mari mustrări de conștiință. In calitate de ROMAN, ma simt jignit, injurat, afectat si lovit din plin sub centura. Venele mi se ingroasa, nervii sunt la maxim, iar sangele clocoteste…

Rog Statul Roman, prin autoritatile sale competente, sa ia atitudine fata de aceasta persoana in special, cu sanctiunile de rigoare! An de an Romania accepta la studii asemenea specimene, care mai apoi primesc cetatenie romaneasca pentru a putea mai apoi calatori liber prin Europa si de ce nu, actiona impotriva Statului Roman!

p.s. Daca aceasta persoana se simte lezata atat de mult de valorile romanesti, sa fie binevoitoare sa renunte la bursa (asta dupa ce a ocupat locul unui alt basarabean dornic de a studia aici) acordata cu bunavointa de platitorii de taxe din Romania. Randurile articolului ei nu se nasc din simpatie pentru romani, ci dintr-un dispret profund!