Fabrica de Staruri

Showurile de acest gen au menirea de a capta atenția publicului și de a-l ține cu sufletul la gură în fața, vorba vine, “micilor ecrane”, care între timp au devenit mari de tot, la dimensiuni ce depășesc suta de centimetri pe diagonală. Ratingul – asta e miza fiecărei chestiuțe mai mici sau mai mari care emite – televiziune, radio, internet. Ieri am pierdut și eu o noapte fiind prins în mrejele infecțioase ale acestui show și nu am putut să mă las până participanții s-au întors la casa lor.

De mic copil am auzit de Fabrică din Rusia, care timp de mai multe sezoane a scos pe bandă rulantă vedete care au rezistat mai mult sau mai puțin în timp și recunosc că deseori am tendința de a compara show-ul româno-…basarabean cu cel care l-au elaborat/adaptat rușii. Erau timpurile în care am stat chiar să urmăresc ce se întâmplă zi de zi în casa vedetelor, fapt care nu o să îl fac acum pentru că mi-e frică, mi-e groază să îi văd pe acești tineri zi de zi când cu greu îi admiri în show.

Participanți neserioși și foarte neserioși (unii dintre ei, pe alocuri). Și nu voi vorbi de celebra întâmplare cu uitarea versurilor. Nu o să mă leg de accente sau calitatea limbii române vorbite, un examen la care până și “membra” juriului împreună cu tipul ăla din Bălți ar pica; show-ul trebuie să producă artiști, iar un artist trebuie să comunice și nu doar cu publicul, iar cei 2 cu greu comunică, cu greu transmit un mesaj care îmi este dificil mie să îl recepționez și nu știu cum înțeleg românii de peste Prut. Mi se pare mic numărul participanților veniți din România. Prezentator care iese din decor. Glumele lui Vizante prin bine în România cu talente, dar se lovesc parcă de perete mai ales la “moldovenii” rusnaci/rusofoni. Mă așteptam la un juriu din 5 persoane, dar supriza plăcută e prezența lui Nicu Alifantis.

Nu știu care e până la urma audiența show-ului și cât interes stârnește acesta pe malurile Prutului. Nu știu care va fi deznodământului lui, dar începutul sună puțin promițător. E de bine că asemenea evenimente au loc, dar ar fi superb dacă ar fi puse la punct anumite detalii care fac diferența.

p.s. Când auzisem prima dată de băiatul ăla, Denis, aveam senzația unui om modest și cuminte. Clopotar, tentă ușoară de calm bisericesc. Dar văd că de la o vreme i-a intrat laicul în cap și mi se pare că a devenit cam înfumurat. Mi-e foarte ciudat să îl privesc prin prisma asta.

p.p.s. Nu vreau să mă leg de profesionalismul celor de acolo, de calitatea selecțiilor, dar am senzația că s-a cam făcut de mântuială, de umplutură. Și nu cred că nu este de unde.

Și ar fi o chestie să treacă peste Prut “Românii au talent”, pentru că oriunde ar fi ei, Românii sunt talentați.

CLUJ ARENA pentru publicul larg

În vara acestui an în Cluj-Napoca a fost inaugurat un stadion de ultimă generație. Construit din bani publici (30% Guvern, 70% Consiliul Județean), noua arenă este casa celor de la Universitatea Cluj, echipă finanțată de Florian Walter. Costurile totale plus TVA s-au ridicat la 35.000.000 euro, sumă la care a contribuit fiecare dintre noi. Dotată cu pistă de atletism omologată de forurile internaționale, stadionul are o importanță practică mult mai largă decât era prevăzut inițial în proiect.

Începând cu această săptămână și publicul de rând are acces la arenă și utilitățile acesteea. Așadar cei care până mai ieri își desfășurau antrenamentele sau alergările prin parcul aflat încă în proces de cosmetizare, acum, pentru o suma de 6 RON au acces la pista stadionului, după care se pot relaxa la dușurile și sauna din vestiarele în care Niculescu&Co se întremează după meciuri.

Un lucru care mi se pare absolut normal. Până la urmă, să ridici o arenă de 35 de milioane cu destinație exclusivă unei echipe de fotbal care nu se poate lăuda numai cu planuri și speranțe și a unor eventuale competiții de atletism (nu văd prea aproape ziua când la Cluj vor avea loc acest gen de întreceri la o clasă corespunzătoare confortului arenei) nu ar fi fost tocmai cea mai bună decizie. Ideea cu utilitatea publică a fost speculată de echipă locală CFR, cu reședința în cartierul Gruia, care ar fi menționat la un moment dat ca iau în calcul disputarea unor meciuri pe noua arenă, fapt care i-a iritat la culme pe suporterii Universității (legal, CFR are tot dreptul ca orice altă echipă să folosească stadionul, moral – o palmă indirectă peste orgoliul șepcilor roșii).

Astăzi, împreună cu un prieten, am mers să testăm veridicitatea unei oferte deloc de refuzat.

Avantaje:
– calitatea pistei, și nu doar prin prisma “ultima din țară” e net superioară peste tot ce se poate găsi în momentul de față în oraș (în Parcul Sportiv Iuliu Hațieganu de exemplu, există riscul evident de a căpăta o durere acută la tibii din cauza durității pistei);
– suport after-running (dușuri, saună, sală de forță care se prezintă în condiții foarte bune);
– atmosfera (personal, m-am simțit total diferit comparativ cu alte locații de antrenament pe care le-am avut. Un stadion pe care s-a scris istorie, astăzi o bijuterie a orașului nostru nu e un loc oarecare);
– organizare (având în vedere că e un stadion de 5 stele, și grija/interesul organizatorilor este ridicat. Sper sa nu existe suprize gen fumători pe pista, evitarea supraaglomerării, fapt greu de îndeplinit în locațiile low-cost, lucru care vine și din indiferența paznicilor);
– prețul. 6 RON pentru o ședință și 60 RON pentru un abonament cu 15 ședințe mi se pare un preț foarte ok (acces vestiare, dușuri);
– pista interioara – creează luxul de a alerga în orice tip de condiții meteo.

Dezavantaje:
– organizarea. Pe site-ul Primariei apar vreo 2 numere de telefon, dar nici unul nu este valabil in caz în care vrei să îi contactezi să faci rezervare sau să obții informații de orice natură. Alte date de contact lipsesc cu desăvârșire (poate de aia că evenimentul e valabil de 2 zile).
– în zilele în care se vor disputa meciuri de fotbal, accesul publicului este restricționat. Asta face ca în preziua meciului și în ziua următoare, în calitatea de spectatori la ședințe îi ai pe angajații firmei de întreținere a terenului sau a firmei de “igienizare” a Arenei, care își permit sa perturbeze traficul de pe pistă, fapt nu tocmai plăcut (cine știe, cunoaște).

Așadar, o nouă locație pentru pasionații de alergări și-a deschis ușile pentru clujeni și nu numai. Mergeți, merită!

O zi urata de primavara

Nu am mai scris despre fotbal de un car de vreme. Nu am mai scris, in general, de un car de vreme. Dezamagirile care se amesteca cu sperante, deseori spulberate de alte dezamagagiri si promisiuni desarte m-au impins intr-un colt rece si tacut al sufletului. O pace furibunda s-a asternut peste fiecare gand, fiecare scanteie si dorinta optimisto-pozitiva, peste fiecare incercare de evadare din dispozitia glaciara instaurata.

Despre mizeriile din fotbalul romanesc s-a scris intotdeauna. E o reteta de succes pentru a avea faima atunci cand aduci in discutie un scandal, o posibila incercare de mituire a nu stiu carui arbitru sau jucator. Au fost, sunt si vor fi. Inepuizabile, incat nu cred ca ar incapea in toate cartile din lumea asta, scandalurile din Liga 1 au plictisit probabil, devenind o certitudine, o necesitate, o obisnuinta.

CFR Cluj a castigat meciul din campionat cu Pandurii Targu-Jiu cu greu. Lenesi, fara dorinta de implicare si obositi, clujenii au marcat abia dupa ce mingea le-a fost asezata de adversari, niste olteni care s-au incapatanat cu rautate sa inscrie, desi ar fi putut. La conferinta de presa Grigoras a spus ca nici vorba de blat, fiind sustinut de moderatorii gazda care au avut grija ca din materialele video care le posteaza ei pe site sa lipseasca aceasta intrebare. Faza mi-a adus aminte de oamenii care scandeaza impotriva exploatarii Rosiei Montane: tot stadionul e plin de bannere, dar in presa nu apare nimic. E foarte simplu si foarte eficient acest instrument de manipulare a opiniei publice. Intr-o buna zi vom ajunge sa vedem la televizor piese de teatru, in timp ce pe strazi se va varsa sange.

Pana acum am avut un respect enorm pentru antrenorul gorjenilor. Om, aparent inteligent, antrenor de succes, primul antrenor care il refuza clar pe Becali, domnul Petre isi castigase stima in ochii mei, una care a rezistat pana astazi. Pentru ca de astazi spectacolului circarilor acestei competitii corupte pana in maduva oaselor i s-a mai adaugat un actor, Petrica.

RMGC: Calul Troian care va distruge Romania!

Sunteti o adunatura de lasi. Un brat de fiinte care se calca in picioare pentru o lingura de ciorba. Sunteti niste tradatori de neam si de tara, niste perfizi si niste egoisti. O haita de oi care se complac manate de ici-dincolo, in fiecare zi. Dusi cu zaharelul, constienti, va inecati in ignoranta propriei prostii. Ma scuzati domnilor, sunteti niste idioti.

Meritati atentie 0. Respirati oxigen degeaba si ocupati loc sub soare, facand umbra in zadar. Da, anume voi, ne furati noua, dreptul la viata, dreptul la a trai si dreptul la a decide. Mergeti cu ingamfare si cu frica in san pe strazi. De fapt, nici voi nu stiti unde mergeti, pentru ca sunteti manipulati, sunteti manati de acelasi curent si nu doriti sa miscati macar un deget pentru a schimba ceva. Sunteti un fel de zombie. Si va meritati pe deplin soarta. Nu spuneti niciodata nimic, nu luptati pentru drepturile voastre, nu luptati pentru viitorul urmasilor vostri. Niste tradatori si niste dezertori. In fata voastra in primul rand si sa stiti, ca o pata, culmea, de cianura, va ramane asta in constiinta voastra si a progeniturilor carora le veti da viata.

V-ati vandut tara pentru cateva locuri de munca celora care maine vor merge peste capetele voastre de ignoranti si vor zambi miseleste. Va vor blestema copiii si copiii copiilor vostri pentru fiecare cana de cianura pe care VOI le-ati turnat-o deja pe gat. Pentru fiecare cana (va ajunge pentru fiecare) nascuta din ura, din pisma, din dorinta de imbogatire si din tacerea voastra, a celora care mergeti pe strada si nu spuneti, nu faceti nimic.

Avem o societate bolnava care a amutit. O presa infecta care ascunde adevarul. O gloata de nesimtiti care au ingropat traditiile, istoria, tezaurul pentru care stramosii au luptat si l-au aparat cu sange. Astazi miseii si cheliosii il impart prin tufisuri prin contracte fantoma strainilor. V-ati vandut tara, v-ati vandut neamul, voi derbedei lasi care va “bagati piciorul” in tot ceea ce ne-a mai ramas mai sfant. Asist cu tristete si neputinta la cea mai avansata forma de democratie dictatoriala posibila.