Înainte să sărbătoriți Limba Română, învățați s-o scrieți și s-o vorbiți corect!

Toată lumea așteaptă cu nerăbdare ziua de 31 august, egală cu sărbătorirea Limbii Române. Cu mic și mare se va ieși la bere și mici prin orașe, se va asculta muzică stâlcită, se va dansa și sub ritmuri alcoolice lumea se va simți bine, pentru că e sărbătoare, iar la sărbători nu ne întrece nimeni. Sărbătorirea Limbii Române mi se pare un pleonasm, pentru că graiul nostru, atât de drag și dulce, care ne luminează zilele și ne face cultura să înflorească, este el în sine o sărbătoare, iar limbă mai dulce ca a noastră nu are nici un popor din câte a cunoscut soarele. Sărbătorirea Limbii Române mi se pare un paradox, pentru că, icoană fiind alături de Istorie, Unitate, Țară și Tradiții, aceasta trebuie sărbătorită în fiecare zi, cu ode de bucurie și cântări sincere.

Modul în care este sărbătorită Limba Română mi se pare mai mult decât o jignire adusă întregii suflări românești! După ce zi de zi, de-a lungul anului, Limba este terfelită prin piețe, mass-media și prin toate locurile și situațiile când o folosim, iar deseori, mai este și neglijată/discriminată de către cei, care leneși fiind, preferă utilizarea limbi dragi străinilor din țară în locul graiului dulce băștinaș, în ultima zi de august toată lumea își amintește că avem, totuși, o limbă și deoarece alt motiv de sărbătoare nu au găsit, s-au gândit să sărbătorească Limba, pentru ca a doua zi, praful tăcerii și răceala uitării să se aștearnă peste orice fel de corectitudine și atașament meritoriu față de graiul românesc, graiul nostru! În acest fel, mi se creează impresia că Limba Română este o pasăre măiastră împăiată, care 364 de zile stă ascunsă în mizerie și praf, închisă chiar, în cușca nesimțirii și indiferenței, și doar pe 31 este scoasă la plimbare, ca să ne mai lăudăm și să ne mândrim cu dânsa, ia uitați ce limbă frumoasă avem, nevăzând ca niște rătăciți și inculți și regi orbi, că an de an din măiestria și frumusețea păsării dispare luciul și feeria…

Limba Română a ajuns cenușăreasa valorilor umane care ne ilustrează neamul, iar de corectitudinea vorbirii și scrierii ei mi-e greu să mai vorbesc, pentru că a ajuns o rușine să scrii și să vorbești corect Limba ta, în calitate de român. La modă sunt abrevierile împrumutate stupid din alte limbi, erorile gramaticale se furișează și ele țanțoș pe un podium completat limbajul de lemn care ia locul purității graiului nostru, știrbind cu nesimțire din dulceața lui. Pe 31 august și doar atunci, pentru mulți dintre voi Limba Română vă va fi Patrie și tot atâția nu se vor lăsa de Limba Noastră, urmând ca deja în dimineața următoarei zile, Patria de ieri să devină cârpa comunicării de azi și mâine, că doar e mai trendy a vorbi engleză sau e mai la îndemână rusa/maghiara în detrimentul Limbii care ne definește ca oameni și care aduce lumină în Cultura noastră, ca Neam.

Pentru mine Limba Română e o piatră rară pe care nu o scot din casă doar la sărbători să o întind pe tarabele piețelor la expoziții. Pentru mine Limba Română e o sărbătoare când merg la piață la Bălți și primesc adresări în rusă sau când în Cluj aud doar maghiară în jurul meu. Pentru mine e o sărbătoare Limba Română atunci când o scriu corect, aducând cinste dascălilor care m-au învățat și tot o sărbătoare e atunci când o vorbesc, fără rușine, chiar dacă pe la spate lașii râd în zeflemea că vorbesc cultural și că am fițe de român. Dați atunci dovadă de patriotism, mândrie națională și unitate, nu când vă întreceți cine urlă mai tare la proteste sau când dați interviuri de mari vedete la televiziuni!

Pe Gheorghe l-a-nșelat iubita

Pe Gheorghe l-am cunoscut în una dintre călătoriile mele către București. Tocmai mă sunase Valentina și după ce ne-am întreținut la telefon vreo jumătate de oră, ne-am urat reciproc noapte bună și ne-am pus la somn, numai că glasul roților de tren nu m-a lăsat să adorm.

– Iubita? mă întrebă singurul coleg de compartiment, în vârstă de vreo 23-24 de ani.
– Da, am zis nostalgic, cu dor de sufletul pereche rămas la Cluj…
– Rele-s femeile în ziua de azi! o tăiase prompt și nu a trebuit să aștept mult până începuse să turuie cu argumente ostentative la adresa sexului frumos, terminându-și discursul, pe alocuri jignitor, cu îndemnul să am grijă, pentru că nu pot fi sigur niciodată!
– Fără încredere e cam greu să mergi într-o relație, în doi, care formează până la urmă un tot întreg!
– Ești naiv, zice. Încrederea se oprește undeva pe la 99,99%, mai mult ești chiar prost dacă dai!
Am refuzat să îl cred și mi-am aruncat privirile spre geam, căutând lumini în noapte, dar asta nu l-a împiedicat să-și spună povestea, cu toate că mă arătam total nepăsător.
– Și eu am avut încredere și credeam că am găsit-o. Ajunsesem departe în relație, mă înțelegeam bine cu părinții ei, care chiar mă plăceau, după care ne-am și întâlnit ambele familii cu câteva ocazii și treaba mergea ca pe roate. Nu îți mai spun că deja îi cumpărasem inel și așteptam doar momentul potrivit pentru gestul… logic care ar fi urmat. Trecusem să locuim într-un apartament și toate păreau bune și frumoase, rupte din rai. Într-o zi când mi-a zis că merge la o colegă de facultate, să lucreze la un proiect. I-am zis să-mi lase laptopul (al meu era dus bine), dar mi-a zis că are nevoie de el și oricum eu stau doar pe site-uri de sport.
Mai târziu mi-a scris că a ajuns și se simte bine, dar se va mai reține, pentru că mai durează și i-am zis că ies la o bere cu prietenii, fapt pentru care n-a ripostat, deși de obicei mai strâmba din nas. Am ieșit în oraș și am mers la niște foști colegi de cameră în cămin să-i scot un pic din hibernare la o terasă, continuă Gheorghe, moment în care vocea începu să îi tremure, iar eu deja ascultam cu urechile ciulite, cu fața unui copil mic căruia i se spune o poveste captivantă.

Am mers la Sandu mai întâi, dar ăla s-a tras pe fund, că e un gras și lenos și jumătate, după care m-am gândit, că tot nu ne văzusem de ceva vreme, să trec pe la Hora, cum îl alintam noi pe Horațiu și tot făceam mișto de el, că stătea în camera 69, iar la un moment dat, ca să scape de vrăjeli, a mai pictat un 0 să nu râdă lumea de el. Nici nu am mai bătut în ușă, că la ăsta îi este lene să și răspundă, dar să se mai și ridice să deschidă, așa că am intrat val-vârtej…

Vocea tremurândă i-a înghețat, iar eu l-am ciuruit curios cu privirile mele de naiv:
– Și?
Lucrau frate la proiect de nu ai idee! Pe laptopul ei rula un film din alea cu multe x-uri, iar ăștia doi frate urcau pereții!
– Cine?!
– Ești prost?! Horațiu cu Ioana mea! și înghiți sec, iar eu chiar m-am simțit prost pentru întrebarea, oarecum, idioată.
– Și ce ai făcut?!
– Păi, prima dată m-am pus pe un scaun, să nu cad jos de durere. Am crezut că voi începe să urlu, dar din răsputeri m-am abținut și m-am calmat. El se ghemuise în colț, depărtându-se serios de ea, iar ea s-a acoperit cu plapuma, dar tot am reușit să le trag o poză, așa, ca la tineri îndrăgostiți în noaptea nunții.
Ochii lui Gheorghe s-au înroșit de mânie.
– Hora începu să bâiguie nu știu ce, dar i-am zis să tacă și boul a amuțit. M-am ridicat nervos și am început să văd prin ceață. Am luat cuțitul de bucătărie de pe masă și am făcut un pas către ei… ea a vrut să țipe, și mușcând de plapumă, a căzut în genunchi să ceară iertare și să îmi jure dragoste veșnică, că nu e vina ei, Hora însă, a început să facă pe el de frică, la modul cel mai direct. Mă și vedeam deja la știrile de la ora 7…

M-am gândit că merg în tren cu un criminal și mă uitam deja unde îmi e bagajul, că ăsta părea nebun de legat. Ușa era închisă, geamul blocat, iar brațele lui scăpau prin părți gesticulând ca niște valuri furioase.
– Dar i-am lăsat în pace… ei i-am zis “proasto, pe tine te voi mai iubi încă o perioadă”, dar pe bou nu l-am băgat deloc în seamă. Și am plecat.
– Și atât?!
– Da… puteam să le spun părinților ei, puteam să îi pun poza pe site-urile ei de socializare, puteam să o fac de râs în satul ei, puteam să fac orice, dar nu am vrut. Pe lângă că am iubit-o și continuam să o iubesc foarte mult, din respect pentru tot ce a fost frumos împreună între noi, am preferat să nu fac nimic. Am auzit de la alții că s-a măritat la o perioadă scurtă după aia cu unu la care i-a născut 2 copii și de care, într-un final, a divorțat, dar nu am mai văzut niciodată de când am închis ușa camerei 69.

Gheorghe mi-a urat drum bun peste câteva stații, coborând în Mediaș, dar nu mi-a mai amintit de cele 99,99%. Până la urmă, o dragoste sinceră și frumoasă învinge orice greutăți, dar se bazează mereu pe o încredere de sută la sută. Garantat.

Ce nu îi iert lui Traian Băsescu?

E doar o chestiune de zile până când președintele de drept al României va reveni la Cotroceni, iar jocurile și sforile politice trase de foști organizatori de mineriade sau de mici copii care nu știu cum să împartă mai bine cașcavalul vor lua, măcar pentru puțin timp, o pauză. România va avea în fruntea ei cât de cât un om care o reprezintă, nu doi agramați care au reușit să o terfelească în 2 luni mai rău decât toate escapadele romilor prin Italia sau Franța, iar misiunea de a repara din imagine și situație și, respectiv, de a scoate corabia la mal, ghiciți cui revine? Corect.

1. Roșia Montană
E un capitol care doare urât de tot. Nu știu cum gândesc cei din București, dar de la Cluj și în Ardeal în general, proiectul minier nu sună bine deloc! Nu știu de ce cei din București știu mai bine decât cei din Roșia că le va fi mai bine cu un lac de cianură în spatele casei, decât cu un munte prin ale cărui vene curg galerii vechi de aproape 2000 de ani. În calitate de geograf, proiectul minier este un cal troian în interiorul României, o bombă cu ceas pentru natura și așa destul de ciopârțită. Ecologic vorbind, la Roșia se va instala o bombă cu ceas, în mod conștient și absolut manipulatoriu. Din punct de vedere turistic, e absolut ciudat că nu s-a încercat valorificarea turistică a locului, care ne-ar pune în valoarea patrimoniul și bogățiile naturale, fără a ne pune în pericol sănătatea, iar unora existența. Nu voi analiza din punct de vedere economic, pentru că la cât de mari sunt riscurile, consider că acest proiect NU merită. NU înțeleg de ce președintele și primul om din stat NU e conștient de aceste lucruri și insistă, iar de cenzura impusă în mass-media cu această ocazia nici nu mai are rost să amintesc.

2. …
Da, e o pomană deosebită și ca gest, o încercare frumoasă de a uni malurile Prutului prin a-i face pe toți românii, cetățeni RM, români cetățeni RO, adăugând și acordarea de burse și de șanse pentru studii clar superioare. Trebuie să recunoaștem, însă, că aceste două direcții conțin o serie de erori de funcționare, precum și unele de concepere, care nu fac neapărat bine nici României, nici Basarabiei și nici celor care beneficiază direct de ele. O restructurare se cere de multă vreme și e păcat ca lucrurile să continue așa.

Bila albă
Cu toate că, poate, moral, președintele a fost demis, din punct de vedere legal el este încă președinte. Și știu, domnule… (mă scuzați) Crin Antonescu că sunteți obișnuit a acționa în spirit ilegal și anticonstituțional, dar thiz iz ză politicăl situăișăn rait nau.

Reîntregirea țării
Președintelui nu i-a fost frică, nici chiar la CE, să afirme că Basarabia e pământ românesc, ceea ce ar trebui să șite orice român de pe ambele maluri de Prut, ba mai mult, îndrăznind chiar de câteva ori, să dea palme Rusiei pentru rapturile comise împotriva României, spre deosebire de mai tânărul și mai adormitul Antonescu care nu prea știe pe unde merge drumul către Chișinău, nemaivorbind de marea dezbinare pe care o tot propune, prin ideea că cei din străinătate nu fac parte din țară pentru că lucrează acolo (deși mulți trăiesc în România anume datorită lor), cei din Harghita și Covasna îs unguri și manipulați pro-Băsescu și încă vreo câteva milioane care îs băsiste și pedeliste, deci și ei pot fi eradicați ca oameni; pentru el români fiind doar milioanele care au votat cu DA la referendum și cele care nu au ieșit la referendum, dar care oricum ar fi votat cu DA (nu am inclus în prima categorie morții).

p.s. Articolul se va completa/updata cât mă mai gândesc, pentru că de spus sunt multe, și bune, și corecte.

Redescoperă Moldova… aproape deloc. Rețeta de succes a unei plimbări inutile prin țară. *, **

Ieri prim-ministrul Moldovei i-a binecuvântat pe 20 de tineri să meargă, sub patronajul său, prin țară ca să îi redescopere frumusețile, un pas, crede optimist premierul, important din punct de vedere turistic. La eveniment a fost prezent și domnul Gaburici, compania care o conduce asigurându-le participanților internet ca lumea în mașinile oferite cu generozitate de cei de la KIA (ciudat totuși, la câte valuri s-au ridicat după scandalul cu parcarea din fața reprezentanței, cei care promiteau boicot și revoluție în Moldova nu au făcut mai mult decât valuri, cum s-ar spune, în lighean).

În primul rând, salut ideea proiectului. Cu toate că din punct de vedere turistic Moldova nu excelează în nici un fel, oferind servicii care lasă de dorit și prețuri exorbitante, speriind oarecum străinii cu ofertele pe cât de sărace și neatrăgătoare, pe atât de scumpe, cred că mai există locuri cu importanță cel puțin locală. Atâta timp cât oamenii nu dispun de bugete care i-ar trimite peste mări și țări, dar de odihnit are nevoie fiecare, era mai mult decât util să le deschidă ochii cineva și să le prezinte alternative ieftine sau cel puțin accesibile financiar și calitative la nivelul țării. Consider ideea cu redescoperirea țării o rampă de lansare pentru turismul de nișă local, care ar crea oportunități atât pentru agenții economici, cât și pentru clienții potențiali, de care, slavă Domnului, nu se duce lipsă!

Ce a apărut până în prezent pe platformele bloggerilor implicați seamănă mai mult a plimbare prin țară, pe banii cuiva, sub patronalul altcuiva, decât a redescoperire. Tinerii merg, văd dacă obiectivele turistice chiar există și nu le-a furat nimeni, își trag vreo două sau trei poze și merg mai departe pentru a acumula puncte și a câștiga concursul. Nu am văzut deocamdată poze care să capteze atenția, care să trezească interesul, să atragă ochiul viitorului turist/vizitator, să stârnească dorința de a lăsa nisipurile ucrainenilor sau bulgarilor și să meargă să se odihnească chiar la ei acasă. Am văzut și poze haioase cu Peștera Surprizelor gen Într-un sfârşit am găsit intrarea în peşteră, dar nefiind echipaţi corespunzor ne-am mulţumit să o studiem din afară. Galeriile din peșteră sunt prea înguste, iar dacă ne încumetam să intrăm, speriam copii de pe stradă cu straiele noastre, ceea ce face parte din categoria nu așa. O poză cu o gaură de peșteră nu captează atenția deloc, însă un articol scris ca lumea trezește curiozități deosebite!

Constat cu tristețe că acest proiect care se anunța cel mai frumos și grandios al blogosferei nu e decât o unealtă de spălare de imagini șifonate prin scandaluri. Și păcat că cei care se credea că vor scoate la iveală adevărul, având în vedere că în presă nu mai putem avea încredere, par a fi cumpărați mult mai ușor decât pare. Și așa există suficientă presă care latră în direcțiile care trebuie, mai lipsea să se întâmple asta și cu bloggerii. Pe lângă dispariția obiectivismului și corectitudinii și a verticalității, în spatele acestei promovări se află cele mai maleabile persoane. Din păcate pentru cititori, tot ce vor reține aceștia este că acțiunea s-a desfășurat sub patronajul PM, grație sponsorilor KIA și Peugeot, iar toate postările sunt grație celor de la Moldcell, care au oferit internet ca lumea! Mai lăsați să dispară oamenii din poze și siglele sponsorilor și scoateți în evidență frumusețea turistică a obiectivelor! Deja stă în gât publicitatea asta și sincer, trezește un pic de scârbă tam-tam-ul ăsta gol…

Ca să redescoperi locuri frumoase, nu ai nevoie de cazări extraordinare, generatoare, laptopuri sau mașini 4×4. Pui rucsacul în spate, urci pe bicicletă și pornești la drum înarmat cu aparatul foto. Sau faci o chetă cu prietenii la benzină și mergi cu mașina. Sau autobusul. Dormi sub cerul înstelat, parcurgi țara în lung și în lat, iar la final poți să declari cu mândrie că ai redescoperit locuri deosebite despre care se știa puțin sau aproape deloc și oameni frumoși.

* un asemenea proiect ar fi căpătat esență în cazul în care obiectivele ar fi fost prezentate astfel încât să atragă, nu doar să fie bifate că există, să fie localizate prin GPS astfel încât viitorii turiști să le poată localiza în cazul vizitării, să fie identificate posibilități de cazare în zonă, condițiile acestora, ori, la ce avem până acum, în articolele participanților nu se oglindesc decât rânduri demne de wikipedia sau descrieri care oricum pot fi găsite pe net; aceștia nu aduc contribuții semnificative în afară de gălăgia creată în jurul evenimentului și de promovarea intensă a persoanelor care conduc organizațiile-sponsor.

** inutile, dar gratuite prin prisma sponzorizărilor și patronajelor venite de sus.

Mi-e dor de Cluj

M-a apucat o nostalgie față de Cluj. Una puternică de mă strânge sufletul de setea plimbării pe străzile lui înguste și întortocheate. De diminețile lui reci de toamnă, de plimbările pe podurile de peste Someș, de ardelenii mei calmi care nu se grăbesc nicăieri și încearcă mai mereu să inspire pozitivism și optimism, de complexul studențesc Hașdeu unde mi-am petrecut ultimii 4 ani din viață, de toată forța juvenilă ce curge prin venele acestui oraș, de toată energia pe care o inspiră el prin viața de zi cu zi și cea de noapte.

Dimineața. O cafea. Clujul ce mișună de oameni. Aer proaspăt. Pavaj. Lume bună. Lume frumoasă.

Mi-e dor de Cluj.

Pussy Riot. Scopul care nu scuză mijloacele

Pussy din Rusia au ajuns pe canalele de știri americane. Acestea anunță că cele 3 eroine au fost închise pentru 2 ani de zile din cauza interpretării unui cântec. Americanii care se uită la televizor cred că cei cu care se dușmănesc de decenii întregi și care au dat muzicii de la clasici cu renume până la trupe puternice, au ajuns niște primitivi, reducând la tăcere talentul a trei tinere care poartă vie flacăra democrației și libertății de exprimare.

Încet încet, dintr-un stat disciplinat Rusia se transformă într-un stat dictatorial. Cu toate că actualii guvernanți neagă acest lucru, faptul că mass-media de acolo din cățelul de pază al societății s-a transformat în lacheul care lustruiește pantofii actualului președinte, dă de gândit. În plin protest și dorință de atragere a opiniei publice, câteva fete, mai puțin educate, au intrat în cea mai mare catedrală ortodoxă din Moscova și s-au pus pe cântat și nu despre orice, ci chiar despre președintele Vladimir Putin. Rezultatul: după câteva luni de închisoare fetele s-au ales cu 2 ani de petrecut după gratii, în care, sunt convins, prin metode sovietice încă în vigoare se va încerca reeducarea și integrarea tinerelor în societate.

Condamn gestul acestor persoane și sunt împotriva oricăror măsuri de acest gen! Explicația precum că au ales cea mai mare catedrală din Moscova anume pentru a atrage atenția cade. Cum s-a mai spus în diverse rânduri, cu sentimentele și credința omului nu te joci, iar dacă vrei atenția opiniei publice și ai atât de mult curaj, mergi și faci chestia asta într-o moschee. Scopul nu prea scuză mijloacele, iar în urma acestei acțiuni, presa care și așa se gudură la picioarele viitorului tiran de la Kremlin, a speculat imediat caracterul imoral și lipsit de etică al protestului tinerelor. O dată cu condamnarea lor, la Kiev, o domnișoară cu țâțele goale a dat jos o cruce ortodoxă instalată în oraș, un gest și mai plin de lipsă de inteligență, dovadă de om incult și chiar un pic retardat. Tânăra, membră FEMEN (grup de fete care atrag atenția prin a-și arăta podoabele frontale în scopul captării atenției), nu demonstrează prin acest gest nimic altceva decât vulgaritate, iar mesajele pe care încearcă să le transmită capătă direct o tentă negativistă, fiind respinse imediat de oamenii care chiar gândesc un pic lucrurile, nemaivorbind de subiectivismul celora cu tradiții milenare.

Oricât nu vor protesta susținătorii celor 3 pussy în lume, inima lui Putin va rămâne de piatră ca până acum și nu văd capabil pe nimeni să miște un deget în curtea în care el e șeful, iar condamnarea celor 3 domnișoare mi se pare începutul sfârșitului pentru o țară care se credea scăpată de ororile comunisto-sovietice, pornind la drum, sub blană democratică, cu forțe și mai acide și nesimțite de exercitare a puterii, lucru care nici prin proteste pașnice și inteligente, nici prin gesturi extremiste precum cel din februarie, nu poate fi oprit.

Votați Grimus pentru deschiderea concertului Red Hot Chili Peppers din 31 august, București!

Eu nu voi merge, din păcate, la concertul celor de la Red Hot Chili Peppers din București din 31 august, dar mă bucur pentru cei care au ocazia să meargă, pentru că vor asculta live niște muzică bună, ceea ce mai rar prindem prin România. În deschidere va cânta o trupă românească care poate fi aleasă de noi, cei ce nu mergem și le ținem pumnii și ne bucurăm pentru cei ce merg.

Și pentru că susțin muzica românească și pentru că îmi doresc ca cei de la concert să aiba parte de un preludiu pe cinste, le recomand să voteze pentru cei de la Grimus, o trupă care e mai mult decât o echipă, aș putea spune chiar o familie! Și nu îi susțin doar pentru că îmi plac, ci și pentru că merită. Pentru simplul fapt că îmi doresc ca cei prezenți acolo să se bucure și de altfel de muzică bună. Românească.

Votați Grimus!

http://www.rockfm.ro/rhcp