Susumo, agentul german și cazarea din nori

Pe lângă casa Rebeccăi am trecut de mai multe ori de când venisem în Windham, pentru că mi-a atras atenția prin stil, curățenia ordinară și drapelele diferite ce atârnau afară, reprezentând trei continente. Mi-a intrat în minte casa lor ca fiind casa de lângă magazinul de antichități care mereu închis și casa situată nu departe de pizzeria Napoli administrată de niște greci, care s-au lăudat că avem niște prieteni din România, iar fiul nostru e plecat într-o călătorie prin Europa, iar zilele viitoare va fi la voi în capitală, în Belgrad. 🙂

Momentul 0
Timpul trecea infernal de greu, ne plictisisem de lucru monoton până peste cap, iar binele ne ieșea deja pe ochi și am zis cu Alex că, dacă adunăm puțin curaj, mergem din ușă în ușă să întrebăm dacă nu au nevoie oamenii de ajutor. Până la urmă, pe pământ american găsești de lucru din orice, iar pe lângă salariu e neapărat să primești și un bacșiș. Nu am reușit să ne răsuflecăm mânicile, că Jessika ne-a adus un pliant care-i promova pe cei de la Beds on Clouds, zicând că e o unitate administrată de o bună prietenă de-a ei și că deja ne-a și recomandat cu căldură! Nu trecuseră 15 minute de mers pe jos că ne-am trezit la ușa lor și marea mi-a fost surprinderea să bat la ușa casei de care mă minunam de fiecare dată când treceam pe acolo. Brusc, satul devenise puțin mai mare, lumea mai primitoare, iar oportunitățile mai largi! Ne-a deschis Susumo Sato, celebrul (aveam să aflu mai târziu) fotograf new-yorkez născut în Japonia, retras la aceste poale de munte. Ne-a explicat scurt că urmează să negociem cu nevasta și că el de fapt aștepta un mexican, nu doi români. Am revenit în aceeași seară, când am stat la povești vreo două ore cu Rebecca, o nemțoaică drăcoasă care ne-ar fi ținut acolo poate toată noaptea, dacă nu l-aș fi călcat pe Alex pe picior din când în când.

Istorie
Ea a fost căsătorită cu fostul soț o perioadă, după care i s-a acrit de toate deplasările lui lungi în interes de serviciu, însă nu îndrăznea să îi dea papucii. Când a fost concediat, i-a zis verde în ochi că nu îl vede capabil de nimic și că îl părăsește, având în vedere că e șomer și nu-și poate întreține familia. Așa că a rămas omul dezamăgit în lumea lui după ce crezuse inițial că o frumoasă dansatoare de cabaret are să îi fie alinare până la sfârșitul zilelor.
El e un pic mai ciudat și nu prea des legi capăt de vorbă, decât atunci când e drogat. Mă rog, drogat e un fel de a spune, dar moșul ia morfină și e și dependent de ea. Acum câțiva ani au avut un accident în New York, în urma căruia ea suferă cumplit la mâna dreaptă, iar el la gât și sistemul nervos. Ambele, se pare, au fost dislocate.
Nu știu cum s-au întâlnit, dar înainte să îi fie soție, i-a devenit agent. Combinație periculoasă, până la urmă, între o nemțoaică pusă pe foc și un japonez liniștit când doarme.
Nu au avut copii, dar își amintesc cu drag de pisicile pe care le-au crescut și le-au fost mai dragi decât oamenii!

Retragerea
După ce au lucrat cu nume grele cum ar fi American Express, Burger King, Concord Watches, Chiquita Brands, Coca Cola, Kirin Beer, Miller Beer, Movado, Pepsi Cola, Rolling Rock/Labatt și alungați din vâltoarea New-York-ului, s-au retras aici, la poale de munte. Au pus pe picioare afacerea asta cu cazările din nori, el avea studio și toate erau bune și frumoase până când uraganul Irina a lovit din plin întreaga regiune.

Phoenix
Când am intrat prima dată în casă și le-am văzut haosul mi-am frecat mâinile că este treabă până la Revelion, dezamăgit oarecum de atâta dezordine. Pe parcurs însă, mi-am dat seama că oricât nu ai face curat, mereu găsești nămol sau pietre sau alte amprente lăsate de uragan, iar lucrurile alea, oricât nu le-ai muta, mereu nu vor fi la locul lor pentru că era în camera aia ca într-un colac de salvare. Peste tot unde dai cu privirea, găsești ecouri de la furtuna de la sfârșitul lui august din anul trecut, iar lupta cu companiile de asigurări este încă în toi. Rebecca zice că au avut pierderi de 286.000 $, iar compania le oferă doar 113.000 $, așa că dacă nu lupți, nu ai. Sume mari pentru un biet student venit cu W&T, dar poate un fleac pentru o echipă care atunci când le cereau celor de la Coca-Cola sume de 60-70-90.000 $, ăia nici nu clipeau. Dar încet încet se pun pe picioare și mă bucur că am putut da o mână de ajutor la ceea ce vor fi într-o zi, pentru că e greu să spui că vor reveni la ce au fost după șocul de anul trecut.

Experiența cu ei a fost una interesantă, la un moment dat aflându-ne în aceeași curte japonezi, germani, mexicani, americani, ruși și români, ceea ce e frumos, ceea ce, de fapt, face parte din spiritul american. Sau haosul mai degrabă, pentru că spiritul e mult spus.

Două dintre camerele “din nori”

Spicuiri din colecția de fotografii cu oameni celebri

Garry Kasparov

Julio Iglesias

James Coburn

Cathy Moriarty împreună cu Peter Falk

Tico Torres, drummer at the Jon Bon Jovi Band

Ilya Resnick

Former President to the United States, George W. Bush împreună cu Barbara Bush

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s