pierdere utilă de timp

Aș vrea ca sesiunea să nu se mai termine. Jocul ăsta de-a examenele pentru facultate mă încântă atât de mult până când mă bagă-n colț și mă sperie. Mă stresează. Mă presează ca pe o roșie călcată de tren pe o șină fierbinte de vară. Și exact momentele în care se pare că ar trebui să cedez, am impresia că devin mai creativ. În loc să încep să plâng și să îmi curgă lacrimile, curg ideile șiroaie. În loc să mă zidesc printre cursuri, mă plimb pe străzi de cărți pe care am visat mereu să le citesc, mă rătăcesc printre blocuri de filme care mă captivează și urmăresc spectacole de teatru care mă țin în palmă ca pe un copil.

Stresul e foarte istovitor. Am încercat să-l alung ronțăind morcovi, devorând mere, dar tot ciocolata a fost cea care m-a salvat la final, moleșindu-mă și întărindu-mă totodată prin dulceața și mărinimia ei.

E foarte ciudat să nu faci nimic, să transpiri până nu mai poți și să fii obosit de parcă te-ar fi bătut cineva. Să te doară fiecare fibră musculară. Și cu toate că Nelu mi-a spus să dorm, pentru că noaptea e pentru somn și omul mai are nevoie și de odihnă, nu reușesc să fac asta. Să nu credeți că nu am încercat, dar după ce mă bat cu perna ca un voinic cu balaurii din povești și mă tot rotesc de pe o parte pe alta, mă ridic din pat și revin la ale mele. Până la urmă, am zis că de dormit o să am timp și pe lumea cealaltă, că asta de aici e prea frumoasă să o pierd prin vise și ore leneșe de somn.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s