despre limbă

Una din dilemele mele existențiale din ultimii 8-9 ani este să încerc să-i înțeleg pe cei care nu vorbesc limba română deși trăiesc printre vorbitori de română. Să-i înțeleg pe cetățenii români care nu vorbesc limba română (sau mă rog, moldoveni, cu toate că acoperirea legală pe care o impută de multe ori este că ei vorbesc limba de stat – una izbitor de asemănătoare cu româna – dar nici pe aia nu o vorbesc ca lumea, pentru că mereu găsesc liniște în leagănul altor limbi).

Am trecut peste fixul meu de a nu ezita să-i ard pe cei care nu le au cu gramatica și corectitudinea limbii scrise. Îi poți înțelege și ierta până la un punct, unul în care înțelegi că de fapt, ei transpun pe hârtie ceea ce gândesc. Și nu poți dom’le să-i forțezi să scrie corect, pentru că e a naibii de grea limba asta și e nevoie de ceva mai mult de a te naște într-o țară în care limba română e oficială (sau cel puțin de stat) și să o înveți 12 ani prin instituțiile preuniversitare.

În ultima perioadă am cunoscut o mulțime de tineri din străinătate care au venit în România și cu un gram de voință au învățat și vorbesc o română curată și dulce la ascultat. Tata în Sankt-Petersburg i-a învățat pe niște cetățeni ruși și uzbeci să înțeleagă româna și să o mai și comunice uneori, chiar dacă stâlcit și prin semne. Și nu e posibil pentru cei de pe loc? Să fie oare chiar atât de grea limba ori totul se rezumă la dorință și un pic de efort?

Și ultimul of sau ultima durere… hai că pot să-i iert cam pe toți, dar voi, cei care sărbătoriți Limba Română pe 31 August, pe 1 Decembrie, pe 27 august, cu voi ce se poate face? Dacă nici măcar voi nu-i acordați minimul de respect, atunci cine să o mai facă? Ori rămânem doar cu un motiv în plus pentru o zi liberă la nivel național?!

Advertisements

despre deja-vu

Am acasă un frate foarte năzbâtios care îmi calcă pe urme. Nu știu dacă e vorba de spiritul de revoluționar de care m-au tot acuzat unii, cât despre verticalitate, coloană vertebrală și corectitudine în tot ceea ce facem, valori care ne-au fost “semănate” cu grijă în familie.

*

Prezent la olimpiada raională la Limba Română, el a semnalizat erori în testul care i-a fost propus spre rezolvare, cât și prin zonă (limba romînă). A făcut poze, le-a urcat pe net, iar oamenii responsabili de educația copiilor au început să facă presiuni precum că vor avea grijă de el când își va susține examenele. Comunism, pe scurt. Informația a ajuns la urechile ministerului, care a creat o comisie de examinare. Se presupune că vor cădea capete.

*

Jur, aici, public, că îi ia dracul pe cei care vor încerca, măcar și sub 1%, să împiedice copilul să-și ducă la bun sfârșit studiile gimnaziale. Apropo, cred că toți corupții care activează în învățământ și care fac orice altceva în afară de a educa copiii, au un cazan special în iad. Unul fierbinte rău de tot.