Istoria lor, ziua lor

În fiecare an, la 9 mai, în Moldova se sărbătorește ziua victoriei. Pentru că la 9 mai 1945 sovieticii au repurtat victoria în fața germanilor, punând capăt celui de-al doilea război mondial, timp de 46 de ani cât s-au aflat sub oblăduirea urssului oamenilor de pe această palmă de pământ li s-a impus ideea că e ziua eliberării de sub jugul fascist.

Prin școli se organizează concerte la care elevii recită versuri și cântă piese patriotice. Se merge pe la monumente ale ostașilor căzuți, se merge pe la veterani pe acasă, preoții fac rugăciuni pentru cei morți pentru câmpul de luptă (deși se spune că au murit pentru apărarea patriei, o patriei care a transformat bisericile în grajduri). Nu știu cât de mult contează aceste concerte pentru veteranii care abia de mai aud, dar e cert că pentru generațiile tinere ascunderea adevărului continuă, ceea ce face inutilă lupta unora prin ministere de a preda Istoria Românilor.

9 mai e Ziua Europei, o zi din prezent care ar trebui să conteze cu adevărat dacă acolo se dorește să se meargă. 9 mai ca zi a victoriei înseamnă trecut, înseamnă sumbritate, comunism, neadevăr, suprimare. Înseamnă începutul sfârșitului pentru multe dintre familiile noastre care au trecut mai apoi prin furcile caudine ale foametei, deportărilor, colectivizării forțate. 9 mai e ziua lor.

Cu această ocazie, audiție plăcută!

Tu ce panglică porți?

În Republica Moldova se împart panglici. Cu benzi negre și portocalii, ale Sfântului Gheorghe, acestea vor să celebreze ziua victoriei, cea de 9 mai. Eu nu am citit despre aceste panglici, nu am citit despre Sfântul Gheorghe, dar am citit despre 9 mai ca fiind ziua când comuniștii sovietici i-au bătut în război pe naziștii lui Hitler pe vremea când în școală ni se băga în cap cu forța că 9 mai e ziua victoriei noastre asupra lor, asupra dușmanilor noștri. Eu nu știu ce au benzile alea colorate cu Sfântul Gheorghe, la fel cum nu știu ce treabă are Sfântul Gheorghe cu negrul și portocaliul; eu nu știu ce treabă are victoria aia din 9 mai a sovieticilor cu aceste panglici și cu aceste culori la fel cum mă întreb ce legătură e între Sfântul Gheorghe și victoria comuniștilor sovietici. Explicați-mi voi, că eu nu știu și nu înțeleg; legătură între sfântul protector al lui Ștefan cel Mare și victoria unor oameni care au avut grija primară de a distruge biserici și mănăstiri nu văd. Nu pot.

9 mai pentru mine înseamnă ziua Europei. O fi sărbătorind ei victoria noastră împotriva lor, dar la fel cum eu și cu ei nu suntem de-ai noștri, nici dușmanii lor nu sunt dușmanii mei. O fi strigând ei că pe 9 mai au doborât vragul nazist, dar mie și dinastiei mele naziștii ne-au făcut tot atâta rău cât negru sub unghie am în clipa de față. S-o fi lăudând ei că ne-au scăpat de dușmanul nemțesc, dar pentru toți ai mei anume după plecarea naziștilor a început greul cu adevărat: violuri peste violuri [nemții, cât de nemți, au fost mult mai civilizați], furturi peste furturi, unele dintre ele legalizate, organizate și recunoscute la nivel de comunitate/colhoz, deportări, lagăre, execuții, sărăcie, foame, manipulare, stres, dezastru, familii distruse, oameni deznădăjduiți. Pentru ai mei asta a însemnat marea eliberare anunțată cu fast de sovietici. Pentru ai mei, anii de război au fost floare la ureche comparativ cu ce a urmat după. Și așa a fost și pentru mulți alții, chiar și pentru cei care încă continuă ca în școli să fie răspândit acest neadevăr crud cu eliberarea noastră de către sovietici; pentru că manipulare a fost și manipularea continuă.

Lumea prin Republica Moldova împarte panglici și an de an se aruncă în ei cu pietre și sunt acuzați în fel de fel de culori. Dar ei parcă revin mai puternici și mai rezistenți la acuze și critici și continuă să își facă treaba și încă destul de bine, câștigându-și pe merit titlul de gândaci de colorado. Eu cred că problema nu o reprezintă ei, o mână de indivizi cu 100.000 de panglici, problema o reprezintă cei 100.000 de oameni care acceptă aceste panglici, cu toate că poate vina lor poate fi redusă de manipularea la care au fost supuși părinții lor, apoi chiar ei înșiși în cei 20 de ani de independență, dintre care 8 de comunism; 20 de ani de nesiguranță și de nehotărâri, 20 de ani de haos, corupție, mafie. Recent am văzut că altă lume a decis să ia atitudine și să le dea o replică celor cu panglica Sfântului Gheorghe și să împartă panglici albastre cu galben și roșu, o acțiune pe care o consider concepută greșit – atitudinea, hai să nu zicem românească, ci patriotică – trebuie să vină din bun-simț, dorință, din suflet, iar pe alocuri din obligație. Ea trebuie să existe deja formată, nu să fie împărțită cu țârâita prin panglicile astea ca replică la niște rătăciți. Dar este iertabilă și această fază, pentru că vorbim de țara unor oameni care niciodată nu au fost capabili să facă ceva, să vină cu idei, cu acțiuni, mereu sărind doar cu replici și primul exemplu care îmi vine în minte este 7 aprilie 2009, când doar după ce comuniștii au scos un film cu adevărul despre acea zi, au început să sară și restul. Pentru că atunci când vine vorba să se ia atitudine lumea tace, în schimb e foarte activă la dat replici.

Până la urmă, patriotismul nu stă într-o panglică așa cum istoria nu stă în muritorii care răspândesc neadevărul. Important este ce zace în inima fiecăruia dintre noi, importantă e scânteia care ne aprinde luminile din ochi și direcția spre care privim, iar oamenii nu pot fi educați în spirit de adevăr istoric cu o bucată vopsită în câteva culori, indiferent care ar fi nuanțele acestora. Dreptate, oricum, rămâne la fundul mării.