astăzi ai uitat de mine.

Nu m-ai sunat de trei zile. Deși până acum ai făcut-o regulat, fără să ratezi un moment de a mă băga în seamă. Nu mi-a lipsit apelul tău, dar a fost ciudat să petrec ziua fără să-ți aud vocea la celălalt capăt al firului.

Chiar dacă mă suni să-mi faci capul pătrat, să mă înjuri și să mă numești în toate felurile, să mă faci neserios și să mă acuzi că vreau să-ți distrug viața și că îmi bat joc de tine, mi-a fost dor de apelurile tale pentru că mereu se termină cu tine spunându-mi că ai nevoie de mine și că mă vrei lângă tine cât mai curând. Că îți lipsesc și că vrei să mă vezi și să ne întâlnim din nou, privindu-ne față în față ca în prima zi. Îmi place cum vrei să mă cumperi spunând că avem nevoie unul de altul, deși după vocea ta disperată pare că tu ai mai multă nevoie de mine decât eu de tine.

Nu vreau să mă încurajezi și să îmi promiți că va fi bine. Luna viitoare, anul viitor, anii viitori vor fi toți la fel. Sunt prea marcat de tine ca să pot să zbor liber și să-mi văd de viața mea. Sunt prea legat de tine și prea dependent și ești atât de puternică încât ești capabilă să îmi interzici să plec. O dată mi-am dat jurământul să ne vedem o viață întreagă și cu toate că mă doare să-ți spun asta, dar te rog să nu mai fii naivă crezând că țin la tine cu adevărat.

Pentru mine nu ești decât o simplă angajată în sistemul bancar care are grijă să îmi strice zilele sunându-mă să mă anunțe că iar am uitat să-mi plătesc rata la bancă…