Invazia din Balcani. 10 gânduri din Ziua 1

1. Dintre orașele mari ale țării, Timișoara continuă să aibă cea mai comunistă gară. Așa am văzut-o acum trei ani, așa a rămas la fel și în prezent.

2. Curse de autobus din Timișoara către Belgrad sunt dificil de găsit, iar în cazul în care mergeți vă recomand să alegeți GEA Tours: punctuali, prețuri bune, transport sigur și calitativ, comunicare eficientă.

3. Faptul că am interacționat cu limba rusă m-a ajutat și continuă să mă ajute foarte mult de-a lungul călătoriei: în proporție de 5-15-25% (uneori) înțeleg ce se vorbește în jurul meu sau mă prind unde vor să ducă vorba. În Serbia se vorbește engleză și nu e o problemă cu orientarea în spațiu, în Bosnia mai mult germană. Limbajul non-verbal mă salvează în foarte multe situații.

4. Belgradul e un oraș frumos care își câștigă pe merit calificativele înalte, deși la început mi-a amintit puțin de București prin blocurile comuniste de la intrarea din oraș. Belgradul e un oraș tânăr, mustește de studenți, în special în zona centrală unde au o aortă dedicată domeniului universitar. Belgradul e un oraș cu amestec de Timișoara, Cluj-Napoca, Sibiu, București și Chișinău. Istoria și contemporaneitatea sunt la ele acasă. Străzi întortocheate, marcaje rutiere complexe, taverne la fiecare pas, zonarea sistemului de parking: ingredientele care fac din haosul din Beograd un haos organizat și plăcut! 🙂

5. Taximetriștii din gara din Belgrad sunt frați cu majoritatea taximetriștilor din București. În Belgrad se mai circulă cu maxi-taxi (microbuse, rutiere), tramvaie, autobuse și troleibuse – toate formând un sistem haotic de transport public foarte organizat.

6. Oamenii sunt frumoși. Sângele balcanic mai clocotește uneori la bărbați, dar își revin rapid. Doamne și domnișoare drăguțe pe stradă, care zâmbesc mereu. Există cerșetori și țigani ca în România, precum și aceeași țigani care vând telefoane și parfumuri și alte mărunțișuri. E un fenomen care merită studiat și care nu de la noi vine, deși capii răutăților suntem noi. Pe scurt: peste tot la fel.

7. Prin oraș înfloresc panouri de informare turistică. E și normal pentru un oraș în care ai ce să vizitezi. Centrele de informare turistică își fac independent 🙂 programul, neglijând ce scrie pe panouri. Dar asta nu contează din moment ce beneficiezi de ajutor până la urmă. 🙂 Nu uitați: zâmbiți și fiți drăguți și pozitivi cu oamenii și ei vor fi la fel cu voi! 🙂 Am reușit să vizitez în 6 ore libere avute la dispoziție zona centrală și Centrul Vechi cu Cetatea în special, unde nu am reușit să intru la Muzeul Militar, dar m-am îmbatat cu panorama care se deschide de sus asupra întregii urbe: sectorul vechi împreuna cu aripa tânără, sudate peste Dunăre de o multitudine de poduri vii, o Dunăre care iși urmează liniștită cursul, chiar și după confluența cu Sava, un afluent băștinaș. Un oraș foarte user-friendly pentru turiști.

8. Gările sunt curate, organizate până la un punct în care mi-am adus aminte de sistemul din New-York: în autobus nu ajung vânzători ambulanți, cerșetori, rude, aceștia nu au acces mai departe de holul gării. Conexiunea dintre gară și peronul unde staționează autobusul se face printr-un sistem de turnicheți (intrare pe bază de jeton sau cartelă, pe care le primesc doar deținătorii de bilete), sistem care l-am întâlnit și în Bosnia.

9. Seara de ieri s-a terminat într-o cafenea, unde am urmărit online meciul Stelei cu Chelsea alături de 3 albanezi, toți trecuți prin munci negre prin Elveția, Belgia și Franța. Unul dintre ei a fost căsătorit cu o româncă cu care are un băiat de 12 ani, Tudor. Mi-au spus că le place muzica românească: Inna și Accent. Au auzit că Hagi a jucat la Steaua și s-au bucurat împreună cu mine la victorie. Am comunicat într-o limbă struțo-cămilească: fraceză, engleză, rusă, germană, albaneză, gesturi. Iu pei oan aur, bat iu chen stei mor. Ză politic of aur compani iz to pei minimum oan aur mi-a spus barmanul de la cafenea. Am stat 3 ore cu 1 euro (109.5 dinari). Localnicii spun că zona e bună pentru turiști, nu și pentru localnici. Prețurile la fel ca în România (cele la petrol mai mici chiar). Nu știu de apartamente și mașini. Apropo de meci, l-am putut urmări integral datorită unuia dintre albanezi care mi-a deschis ochii în legătură cu fusul orar: -1 oră față de România. A râs încontinuu de mine: eu credeam că ceasul și telefonul meu arată corect și doar ceasurile din gară și ale oamenilor îs cu o oră în urmă.

10. Ambasada României trimite mesaje de fiecare dată când traversezi granița unui alt stat. Apropo, vămi foarte modeste prin partea asta de lume. Engleza vameșilor foarte slabă. Mi-au verificat bagajele destul de bine. Singurul om din Rumunije din autocar, mi se pare normal să bată la ochi :). Am și eu față de om mai dubios poate.

Ținem legătura! 🙂