TVR in Moldova: necesitate, lux sau replica concurentei?

De acu 2 zile pe internet a aparut un apel din partea bloggerilor de pe ambele maluri ale Prutului. Acesta indeamna la semnarea unei petitii care ar da unda verde infiintarii unui post local de televiziune in Chisinau, filiala TVR. In mesaj se vorbeste la un moment dat “Faptul că TVR are studiouri locale în mai multe oraşe din România, dar nu şi la Chişinău este o discriminare faţă de basarabeni.” Cel putin, la suprafata undele apei iau asa o forma.

Este greu de presupus ce se ascunde in spatele deciziei. Lansarea unui post local TVR nu cred ca este o necesitate, solutia este in readucerea TVR-lui adevarat, nu lansarea unui hibrid care risca sa cada in mrejele esecului. Oamenii au nevoie de TVR-ul real, cu emisiunile cu care au crescut si s-au obisnuit, or, jurnalistii din Moldova nu pot sa faca fata cerintelor si nivelului TVR, o problema care fi fi combatuta evident cu re-transmiterea unor programe. Pe de alta parte, pe o distanta de 50-60 km de la Prut, in localitatile incluse in perimetrul descris atat TVR, cat si ProTV sau Antena sunt receptionate, ceea ce inseamna mai bine de un milion de oameni.

Un post TVR in Moldova este un lux. Sa fim seriosi, pana la urma e TVR!, nu conteaza unde e el… Cu toate ajunsurile si neajunsurile sale, TVR-ul ar da o replica dura noii televiziuni, filiale a Realitatii TV, si o lectie la toata presa deja existenta. Dar luxul se limiteaza la brand. Un post TVR veritabil ar insemna un post cu specialisti veritabili, formati in jurnalismul din Romania si poate crescuti de TVR direct. Nu conteaza ca vorbim de romani sau moldoveni: trebuie sa fie oameni cu carte jurnalistica in Romania!

Punctul meu de vedere se opreste la ultimul aspect. In Romania razboiul mediatic este foarte acerb, concurenta este foarte mare. Televiziunile se lupta pt fiecare telespectator, pt fiecare sutime de rating, pt fiecare zvon sau stire. Nu stiu acum ce parere au despre lansarea unui post local propriu, dar pana mai ieri nu cred sa fi fost foarte cointeresati. Pana mai ieri cand s-a hotarat lansarea TV Publika. Sper ca nu e nevoie sa spun ce s-a intamplat cand au lansat TVR HD (rand pe rand toate incep sa transmita HD), ceea ce ma face sa concluzionez ca daca TVR-ul vine in Moldova, o va face de dragul propriu, nu de cel al moldovenilor care duc lipsa de romanism si limba romana; TVR va veni pt a nu pierde teren in fata Realitatii TV, in rest nu vad vre-un avantaj cu care s-ar alege in urma crearii unui post local!

Oamenii insa nu vor fi de acord. Vor zice ca delirez spunand ca lansarea TVR Chisinau este o replica data concurentei. Si atunci… nefiind necesitate sau lux, ce se ascunde in spatele lansarii TVR Moldova???

3 Comentarii

Nemultumirile unui student grabit

De cateva saptamani o negasire profunda de sine mi-a pus stapanire peste intreaga fiinta. Unii ar fi numit-o depresie, altii tristete sau pasa proasta, dar credeti-ma, este ceva mai mult de atat. Nemultumirile vin si se duc, tristetile se topesc ca o zapada de primavara, iar depresia… e un fleac. Dincolo de ganduri si sentimente, dincolo de umbra noastra si propriile trairi, sta ascuns mereu un sentiment de teama, care iti coaguleaza capacitatea de gandi, de a patrunde in esenta lucrurilor cum o faci de obicei, in viata de muritor de rand…

Atmosfera urbana, la prima interactiune cu ea, este ca si o soacra: la inceput incantatoare frumoasa si buna, iar mai apoi plina de apasare, sentimentul de mediu mohorat, obositoare si chiar stresanta uneori. Lucrurile de obicei asa evolueaza. Nu m-am saturat inca de Cluj si nu vad sa o fac prea curand (clipele cand ploaia sau fulgii se astern lent peste strazile luminate cu raze ingalbenite de timp si demonul noptii, mirosul de istorie, senzatia de necunoscut, nou si atractiv – toate te tin cu sufletul strans de aceasta urba), dar m-am saturat de boala pe care acesta o are zi de zi: ideea de preluare de la orasele mari, pe langa frumusete, si a strazilor pline de masini, galagiei, multimilor. M-am saturat de troleele care alearga zi de zi in acest haos care se impleteste de ceva timp, de oamenii care alearga zapaciti care si pe unde, de intreg peisajul care prinde viata cu o aroma seaca. Imi place Clujul, dar nu e orasul de care m-am indragostit. Sau cel putin camera de camin ma sufoca: 4 pereti care te strang dimineata si te alunga la scoala, tot ei care te trimit la somn. Un scenariu care se repeta zi de zi.

Solutia problemei se gaseste in mediul natural de exceptie al Romaniei: munti cu peisaje mirifice, paduri de nepatruns, oameni simpli cu traditii mari, culmi si creste spectaculoase si nu in ultimul rand pesteri: spatii miraculoase in care ma simt om si in care ma regasesc (revin curand cu un subiect aparte). Timp de 5 zile asta fac: astept sa vina weekendul salvator ca sa merg in ele, sa ma imbratisez in spatiul absolut. Un weekend care a venit si care ma scoate din plictisul vietii cotidiene de orasean. De asta sunt fericit ca m-am nascut la tara: pentru ca vesnicia s-a nascut la sat si pt ca de la sat venim, din el ne tragem…

2 Comentarii

Is dator cu ceva lui Basescu?

Intrebarea asta ma macina de mai mult de o saptamana de zile. Vreo cateva nopti nu mi-am gasit locul, zilele nu-si aveau sens, gandurile imi erau imprastiate prin toata casa pustie a sufletului meu. Mai mult, omul a fost sambata la Cluj si pt un moment mi-a fost frica ca o sa-si aduca aminte de mine si av trebui sa dau un raspuns, sa intorc un “ceva”. Cateva zile intreaga fiinta s-a sfaramat sa afle cu ce ii sunt dator?

Saptamana trecuta am fost intrebat cu cine votez. Am zis ca nu am drept de vot si interlocutorul a rasuflat usurat. Zise ca se asteapta ca majoritatea basarabenilor (n.r. moldovenilor) sa voteze cu elementul pdl-ist, ceea ce ar contravine oarecum parerilor sale. L-am mai linistit plusand prin faptul ca eu nu reprezint majoritatea, ceea ce i-a dat o doza in plus de calm. Situatia ma pune pe ganduri: nu e prima data cand este invocata importanta mea in alegerile din 22 noiembrie. Recent am citit pe blogul unei moldovence aflate la studii in Romania un comentariu prin care era atacata ca se ia de domnul Presedinte, cel care “v-a scapat de cioara Voronin, nu a vrut sa CEDEZE BASARABIA, nu a vrut sa accepte OCUPATIA armatei a-14-a RUSE din Transnistria; ar trebui sa-i fii RECUNOSCATOARE, NU SA ITI BATI JOC DE CAMPANIA LUI. Nu sa iti bati joc de Basescu TOCMAI din SUCEAVA,cetatea de scaun a gloriosului STEFAN cel MARE si SFANT“.

Cred ca actuala campanie electorala a turnat un pic de ura fata de moldoveni in inimile romanilor care nu il iubesc pe Basescu. Moldovenii reprezinta un electorat redus, dar important, care are mai putine tangente cu Romania, dar care vor avea o influenta minora asupra destinului politic al acesteea, care i-a decizia in mai putina cunostinta de cauza, dar nu suporta consecintele acesteea. Politicienii romani stiu asta si au incercat prin diverse metode sa-i ademeneasca pe frati, dar cel mai incununat s-a dovedit Traian, care prin gura fiicei la Bruxelles si prin actiunile luate in legatura cu studentii basarabeni si simplificarea acordarii cetateniei s-a apropiat mult de obiectivul vanat de cei multi.

Sa se inteleaga ca nu am nimic cu Basescu. Nu il urasc, nu il iubesc si nu am timp de speach-urile sale (recunosc ca afisele cu mutra sa imprastiate peste tot ma obosesc deja). Dar nu inteleg care ar fi obligatia mea fata de Basescu daca as avea drept de vot? Vad ca mi se imputa ca gratie lui am ajuns in Romania. Ceilalti straini care vin in Romania tot gratie pdlistului au venit? Oare nu apartenenta lingvistica, istorica, spirituala si mentala m-a adus aici, ci omul cu zambet si chelie din afisele portocalii? Hmm, si in general, is dator eu cu ceva lui Basescu?

2 Comentarii

Time-… music!

Hans Zimmer

Mariaj cu luna plina

Dupa criza economica, gripa porcina este a doua gaza ca marime care a intepat societatea. Calm, peisaj sumbru, liniste apasatoare si brusc presa explodeaza: pandemie, gripa mortala, Terra va ramen nelocuita intr-o perioada scurta de timp – presupuneri seci care se tes la fiecare colt de strada din gura cate-unui jurnalist vagabond. Dintr-o data, omenirea atotputernica si neinfricata este pusa in genunchi de valurile spumoase ale mass-mediei. In doar o noapte cei care ieri erau titani si zei si faceau legea, azi au devenit mielusei blanzi ca inainte de taiere. Scenariul imi aminteste de Evul Mediu, cand Ciuma Neagra i-a pus in genunchi pe cei care se credeau stapanii pamanturilor de peste oceane.

Chestia asta cu gripa incepe sa ma streseze deja. In doar cateva zile am asistat la un spectacol pe care ai ocazia sa il vezi o data la o perioada foarte mare de timp si eu l-am vazut: sute de milioane de oameni invartiti pe degete de un fleac, trantiti la pamant de un zvon, manipulati in cel mai de jos hal de o fata morgana. Rusinos, umilitor si al naibii de hazliu! Intr-o noapte in conturile marilor companii farmaceutice au intrat 18 miliarde de euro, cozi interminabile la farmacii, oameni disperati, ochi legati si minti spalate… Trist. In doar cateva clipe rezervele de masti, medicamente anti-gripale si banii din buzunarele oamenilor au disparut. Toate inghitite de gripa porcina. Am cercetat un pic din istoria acestei gripe si mi-am dat seama ca ceea ce numim groaza zilelor noastre exista de fapt de un secol. Gripa a mai existat in istorie si a mai facut victime, morti care au rezultat in urma vaccinarii incorecte sau a organismelor slabite de virus, fiind doborate de bacteriile care au avut cale libera in acest sens. Nimic nou, nimic exceptional! Culmea, de fiecare data cand si-a facut aparitia, gripa a manipulat oameni, a bagat spaim-n ei si a turnat bani grei in buzunarele unor oameni, pt ca medicamentele contra porcinei nu se platesc de stat, ci de muritorul de rand.

Pt mine gripa este un mit. O jucarie in mainile unui bebelus care in curand se va satura de ea si o va lasa. In jumatate de an vom uita de porcina la fel cum acum s-a uitat de aviara. Or la vama poti trece cu zeci de kg de carne de pasare si nu-ti reproseaza nimeni nimic, pt ca toate se rezuma la manipulare. O generatie de 6 miliarde de fiinte este pusa la pamant de un mit ascuns dupa o masca farmaceutica, or, ceea ce baga frica in omul de pe strada este masca pe care o porti. Ca sa va convingeti, faceti un experiment. Eu am facut unul si m.am convins: oamenii se feresc de tine pe strada, se departeaza in troleu pe o raza de 3 metri, desi acesta e arhiplin, pun mana la gura cand te vad, daca tusesti au impresia ca ii omori, iar controlorii fug de tine, chiar daca nu ai bilet pe troleu. Oameni de rasul gainilor la mintea pruncilor.

Este ca in faza cu vampirii si varcolacii… desi nimeni nu i-a vazut, toata lumea se teme de ei! Tare, nu?

Mesaj de adio

Cred ca uneori, pt a intelege lucrurile mai bine, atunci cand nu ai nici o cale de iesire si cand dai cu capul in bara sau peretii zidurilor te strang incat ti se taie respiratia… o iei de la capat. Arunci moneda si te uiti pe verso. Schimbi piesa. Intorci fila… In Moldova se linge aceeasi fila ingalbenita cativa ani la rand. Vin haite de lupi cu parul schimbat, dar cu aceleasi naravuri. SI chestia se repeta din 90′ incoace. Pacatul cel mai greu este ca de suferit in aceasta ecuatie fara de solutii are numai omul de rand: taranul care isi duce animalele la camp, femeia care coace painea alba pe vatra, copiii ce cresc in praful drumurilor. De mic copil am stiut lucrurile astea si cu tristete remarc ca in doar o frantura de ani din ceea ce numim traditie, agro-turism si alte chestii ascunse sub pseudo-denumiri, se alege praful.

Ieri parlamentul a mai efectuat un joc politic. In timp ce in tarile cu un cuvant greu de spus se pun la punct planuri-anticriza, in Moldova se joaca de-a politica. Ca niste copii la gradinita in nisip. O politica de care am ajuns sa-mi fie sila. Lucrurile petrecute in ultima perioada au curs ca niste picaturi intr-un pahar care s-a umplut. Am luat hotararea ferma ca de azi inainte nu mai scriu nimic legat de Moldova, de politica imatura de acolo, de incompetenta politicienilor, de voronin si gasca sa pt ca de asta se ocupa cu succes cei de la unimedia. o sa-mi feresc propriile-mi priviri, cele ale prietenilor, cele ale copiilor si nepotilor mei de mesajele inca pline de cancer comunist in ele de pe acest site. Oameni care s-au nascut talente si au murit sperante. Aparuti initial ca aparatorii luminii, s-au stins la fel de subit precum un apus de soare. Datorita lor s-a ajuns astazi sa avem comunismul inca in viata, datorita lor se intampla lucruri care s-ar fi stins demult in negura vremii si oamenii ar fi fost linistiti. Acolo unde i s-a cerut sa de-a proba de cei 7 ani de acasa si cultura si nivel de inteligenta, unimedia a esuat. Vorba aia, au intarziat la bal. Au scapat trenul.

De azi inainte nu o sa ma mai leg de organizatiile de moldoveni din Romania si de iubirea ascunsa dintre ele. Nu merita atata atentie si oricum, toate se reduc la un teatru politic si un joc de copii. Fiti fericiti, aveti mesajul meu de pace si iubire in suflet si binecuvantarea mea sa faceti ce vreti. Aderati in tot felul de ligi si iesiti din ele cand vreti (Craiova vad ca a parasit lsbr-ul… sau ma insel?). Vorba unui intelept, pace si iubire-n tara!

Ploaia isi lasa aripile frante peste orasul adormit prin felinare obosite. Ieri a murit Andrei Savciuc…

3 Comentarii

Fotbalul romanesc este bolnav de o forma de cancer mai rara: “Becalii”

Liga 1 a ajuns un animal ranit care isi linge ranile prin derby-urile poluate din imaginatia celor care baga bani si se impun. Strazile sunt pline de ziare batute de vant cu mutrele lor amare, internetul e bantuit de afirmatiile si parerile lor, iar televizoare s-au ofilit de atata prostie amestecata cu siguranta si mandrie de sine. Mizeria curge din gurile lor ca apa involburata din munte dupa o ploaie de curand. Coruptia se impleteste in jurul sportului cu balonul rotund ca un ghem de ata in mainile bunicii pierduta cu privirea in negura vremii. La nivel european nu suntem mai nimic: niste ciori ametite care sunt rapuse de gloantele oricaror amatori carora le-a trecut vreodara prin cap sa se apuce de fotbal: asa am ajuns pe rand sa fim rapusi de bucatari, pescari, zidari si tot felul de oameni dusi cu pluta care isi dau cu stangul in dreptul.

Fotbalul romanesc a ajuns urna de gunoi a lumii: de la tot felul de ratati in materie de jucatori si pana la antrenori de nimic si-au gasit cuibul aici. Au prins radacini, au inflorit, au dat primele fructe si vantul le-a imprastiat samanta prin toate cele 3 ligi si prin felul de a privi a omului de rand. Am ajuns sa ne driblam intre noi, sa ne legam care e mai nu stiu cum decat celalalt si sa uitam cu desavarsire ca printre cele 22 de milioane de romani sunt copii care vor sa ajunga sus (Culio draga, daca ai simtit ca ai degetul mijlociu un pic in plus, te putem ajuta sa il lichidezi – pe asta vreti sa-l naturalizati?).

Anul trecut nici una nu intra in grupele fostei UEFA. Anul asta in afara de cele 10 pct se cam matura pe jos. De la 2-3:0 in sus. Privita de sus, Unirea pare o mireasa cazuta intr-o balta cu noroi, cautandu-si cu disperare mirele printre privirile biciuitoare si asupritoare ale invidiosilor de la federatie (o data la o mie de ani se intampla ca o regina din Baragan sa ia titlul din mainile hotilor de la dinamo or steaua. Dar va plati scump pt asta!). Toate drumurile duc la Roma, toate relele duc la Becali: o caracatita care suge seva juvenila in materie de transferuri, arbitraj, meciuri, antrenori, investitii, rezultate, performanta. Domnilor, ati s(upt)ecat 7 ramuri, v-a mai ramas inca unul. We are ready!

Ceea ce am facut pana acum a decurs conform planului (nici daca ne-am fi dorit asta, nu ne reusea atat de bine, semn ca locul nostru este la teatrul de papusi): bani care au curs in conturile lor, decizii catastrofale care adesea au depins de ei, rezultate pt care au fost vinovati mereu altii. Becalii sunt un rau necesar: frumusetea unui cadavru este redata decat moartea dulce a acestuia. Iar pana la nivelul de cadavru fotbalul romanesc nu mai are mult. Press next. The Becali was successfully installed. Press Finish.

Campioni Fara Rezultate

“Nu ma pot gandi la nimic acum pt ca bucuria celor 6 puncte din dubla cu CFR imi ocupa intreaga fiinta” spunea la conferinta de presa Jozef Chovanec, antrenorul spartanilor de la Praga. “Punct ochit, punct lovit” si cehii viseaza cu ochii deschisi la o primavara europeana in care vor simti adierea calda a vantului primelor 16-mi EL. Clujenii antrenati de Conceiciao au parasit terenul in apostrofarile fanilor si intr-o atmosfera tensionata de fluieraturi si dintre oboseala, datorii, incompetenta si prostie isi inalta privirile spre meciul de duminica cu Astra in care rezultatul nu se vede unul dintre cele mai bune.

Meciul a inceput prost. Si remarca si Iuliu Muresan la finalul partidei ca de ceva timp echipa feroviara incepe toate meciurile prost. In minutul 5 galeria apatica era amortita de prima reusita a oaspetilor, ca in ghinionistul minut 13 Holenda sa realizeze dubla. Golul, venit chiar la picioarele aceleeasi galerii, a inceput sa impleteasca o galagie muta: pornind cu o sacosa de sanse la inceputul campaniei, dubla cu cehii a lasat sa se aleaga praful din visul patronului Paskany. Surprinzator, Traore reduce din diferenta, oferindu-i sansa lui Dubarbier sa faca 2:2 venind dintr-o pozitie fina de offside. Bara lui Zeman a redus din nou un pic la tacere suporterii care scandau deja demisia, lasand loc pt un grup de ceferisti sa scandeze adversarul. La 2:3 nu mai este loc de comentarii. Tony este prea scund si prea obosit ca sa fac fata atacantilor praghezi care au driblat tot si au plecat acasa cu ce e mai important: aplauzele sincere ale gazdelor!

Clujenii traiesc cu amintirile trecutului. Dupa anul in care au devenit campioni si toamna in care Roma si Chelsea au simtit pe propria piele ce inseamna subestimarea unui ardelean nu prea au facut nimic. Veniti initial ca un model pt restul echipelor din Liga 1, s-au transformat treptat in stelisto-dinamovisto-rapidisti: cum vad ca sansele din Europa scad, se concentreaza pe campionat – pana la urma, banii din primavara sunt mai importanti decat imaginea si coeficientul european.

Rednic zice ca luni vine in tara si vom discuta. Muresan zice ca la iarna jucatorii ce nu joaca vor fi maturati (la ce nimicnicii au ajuns, o sa-i sufle vre-un vant de toamna). Paskany a ordonat alt antrenor, iar muritorii de rand urla ca disperatii cu coji de seminte pe la gura si pahare de cola aruncate in van “goluri, spectacol, schimbare, performanta”. Oameni cazuti de pe luna.

In umbra unui rezultat care nu ne face cinste, raman cu placerea de a fi vazut 5 goluri, de a simti un frig rece pana la oase marca Gruia si de a interactiona cu ceea ce inseamna jurnalistii cehi: apatici, neintelegatori, infantili si mandri. Ah da, si urat mirositori pe alocuri. Dar asta dispare intr-un dus fierbinte, binevenit dupa 3 zile in Ardeal.

p.s. Ceva poze? Da. Maine.