Fotbalul romanesc este bolnav de o forma de cancer mai rara: “Becalii” 07/11/2009
Posted by NeaGoe in Red card, Sport.3 comments
Liga 1 a ajuns un animal ranit care isi linge ranile prin derby-urile poluate din imaginatia celor care baga bani si se impun. Strazile sunt pline de ziare batute de vant cu mutrele lor amare, internetul e bantuit de afirmatiile si parerile lor, iar televizoare s-au ofilit de atata prostie amestecata cu siguranta si mandrie de sine. Mizeria curge din gurile lor ca apa involburata din munte dupa o ploaie de curand. Coruptia se impleteste in jurul sportului cu balonul rotund ca un ghem de ata in mainile bunicii pierduta cu privirea in negura vremii. La nivel european nu suntem mai nimic: niste ciori ametite care sunt rapuse de gloantele oricaror amatori carora le-a trecut vreodara prin cap sa se apuce de fotbal: asa am ajuns pe rand sa fim rapusi de bucatari, pescari, zidari si tot felul de oameni dusi cu pluta care isi dau cu stangul in dreptul.
Fotbalul romanesc a ajuns urna de gunoi a lumii: de la tot felul de ratati in materie de jucatori si pana la antrenori de nimic si-au gasit cuibul aici. Au prins radacini, au inflorit, au dat primele fructe si vantul le-a imprastiat samanta prin toate cele 3 ligi si prin felul de a privi a omului de rand. Am ajuns sa ne driblam intre noi, sa ne legam care e mai nu stiu cum decat celalalt si sa uitam cu desavarsire ca printre cele 22 de milioane de romani sunt copii care vor sa ajunga sus (Culio draga, daca ai simtit ca ai degetul mijlociu un pic in plus, te putem ajuta sa il lichidezi – pe asta vreti sa-l naturalizati?).
Anul trecut nici una nu intra in grupele fostei UEFA. Anul asta in afara de cele 10 pct se cam matura pe jos. De la 2-3:0 in sus. Privita de sus, Unirea pare o mireasa cazuta intr-o balta cu noroi, cautandu-si cu disperare mirele printre privirile biciuitoare si asupritoare ale invidiosilor de la federatie (o data la o mie de ani se intampla ca o regina din Baragan sa ia titlul din mainile hotilor de la dinamo or steaua. Dar va plati scump pt asta!). Toate drumurile duc la Roma, toate relele duc la Becali: o caracatita care suge seva juvenila in materie de transferuri, arbitraj, meciuri, antrenori, investitii, rezultate, performanta. Domnilor, ati s(upt)ecat 7 ramuri, v-a mai ramas inca unul. We are ready!
Ceea ce am facut pana acum a decurs conform planului (nici daca ne-am fi dorit asta, nu ne reusea atat de bine, semn ca locul nostru este la teatrul de papusi): bani care au curs in conturile lor, decizii catastrofale care adesea au depins de ei, rezultate pt care au fost vinovati mereu altii. Becalii sunt un rau necesar: frumusetea unui cadavru este redata decat moartea dulce a acestuia. Iar pana la nivelul de cadavru fotbalul romanesc nu mai are mult. Press next. The Becali was successfully installed. Press Finish.
Campioni Fara Rezultate 07/11/2009
Posted by NeaGoe in Red card, Sport.2 comments
“Nu ma pot gandi la nimic acum pt ca bucuria celor 6 puncte din dubla cu CFR imi ocupa intreaga fiinta” spunea la conferinta de presa Jozef Chovanec, antrenorul spartanilor de la Praga. “Punct ochit, punct lovit” si cehii viseaza cu ochii deschisi la o primavara europeana in care vor simti adierea calda a vantului primelor 16-mi EL. Clujenii antrenati de Conceiciao au parasit terenul in apostrofarile fanilor si intr-o atmosfera tensionata de fluieraturi si dintre oboseala, datorii, incompetenta si prostie isi inalta privirile spre meciul de duminica cu Astra in care rezultatul nu se vede unul dintre cele mai bune.
Meciul a inceput prost. Si remarca si Iuliu Muresan la finalul partidei ca de ceva timp echipa feroviara incepe toate meciurile prost. In minutul 5 galeria apatica era amortita de prima reusita a oaspetilor, ca in ghinionistul minut 13 Holenda sa realizeze dubla. Golul, venit chiar la picioarele aceleeasi galerii, a inceput sa impleteasca o galagie muta: pornind cu o sacosa de sanse la inceputul campaniei, dubla cu cehii a lasat sa se aleaga praful din visul patronului Paskany. Surprinzator, Traore reduce din diferenta, oferindu-i sansa lui Dubarbier sa faca 2:2 venind dintr-o pozitie fina de offside. Bara lui Zeman a redus din nou un pic la tacere suporterii care scandau deja demisia, lasand loc pt un grup de ceferisti sa scandeze adversarul. La 2:3 nu mai este loc de comentarii. Tony este prea scund si prea obosit ca sa fac fata atacantilor praghezi care au driblat tot si au plecat acasa cu ce e mai important: aplauzele sincere ale gazdelor!
Clujenii traiesc cu amintirile trecutului. Dupa anul in care au devenit campioni si toamna in care Roma si Chelsea au simtit pe propria piele ce inseamna subestimarea unui ardelean nu prea au facut nimic. Veniti initial ca un model pt restul echipelor din Liga 1, s-au transformat treptat in stelisto-dinamovisto-rapidisti: cum vad ca sansele din Europa scad, se concentreaza pe campionat – pana la urma, banii din primavara sunt mai importanti decat imaginea si coeficientul european.
Rednic zice ca luni vine in tara si vom discuta. Muresan zice ca la iarna jucatorii ce nu joaca vor fi maturati (la ce nimicnicii au ajuns, o sa-i sufle vre-un vant de toamna). Paskany a ordonat alt antrenor, iar muritorii de rand urla ca disperatii cu coji de seminte pe la gura si pahare de cola aruncate in van “goluri, spectacol, schimbare, performanta”. Oameni cazuti de pe luna.
In umbra unui rezultat care nu ne face cinste, raman cu placerea de a fi vazut 5 goluri, de a simti un frig rece pana la oase marca Gruia si de a interactiona cu ceea ce inseamna jurnalistii cehi: apatici, neintelegatori, infantili si mandri. Ah da, si urat mirositori pe alocuri. Dar asta dispare intr-un dus fierbinte, binevenit dupa 3 zile in Ardeal.
p.s. Ceva poze? Da. Maine.
Femeile si painea noastra cea de toate zilele 04/11/2009
Posted by NeaGoe in World.4 comments
Cred ca chestia asta s-ar referi mai degraba la frumusetea lor. Pentru ca desi ne ascundem dupa tot felul de ganduri si replici stupide, haideti sa recunoastem ca ELE ne definesc pe noi. Se ajunge pana la aceea de a raspunde eternei intrebari “care fara de care mai mult”, trecuta prin zeci de furci caudine si ramanand fara vreo concluzie clara…
Femeile reprezinta elementele unei lumi extrem de complicate, sofisticate la maxim pe alocuri, dar stearsa de naivitate si prostie amestecata cu intuitie pe alocuri. Desi pare o tema tratata anume, aceste randuri nu se vor mai mult de o adunatura de ganduri ce s-au ivit de-a lungul timpului si nu si-au gasit loc in lume, or, femeia e o chestie atat de vasta incat o blogosfera intreaga nu ar fi de ajuns! Si pana la urma, sa discuti despre subiecte ce se intersecteaza cu tot ce tine de ELE e ca si cum ai fi un copil de 2 ani si te-ai juca cu un cartof fript! Stateam acum 2 zile si ma urmaream un tip care se dadea mare si tare in fata gagicelor la un moment dat. Parea sa se adevereasca cuvant cu cuvant din auto-laudele sale, ca sa ma conving pana la final ca la aparitia “iubitei” sa puna botul pe labe si sa fuga cu coada intre picioare in cusca asternuta cu spini ale propriilor sale laude. Sec. Un altul vazand faza incerca sa ma convinga sa nu ma las corupt situatiei. S-a ajuns la a cobori chipul si asemanarea ei la cele mai de jos mizerii dupa care l-am oprit. “Pretene, nici chiar asa!” Ca dupa o pauza sa intervina altul. “SI totusi… La inceput se lasa prada cuvintelor tale calde si mangaierilor fierbinti. Dupa care te iubeste de nu mai poate, dupa care se incolaceste ca o vipera pe gatul tau. Nu iti dai seama pt ca deja esti la propria nunta cand toata lumea iti zambeste frumos…
- Iubitel, stii, nu e bine sa fumezi si prea multi bani merg pe asta! Lasa fumatul! Desigur, ca un catelus ascultator, renunti la viciul de o viata…
- Iubitel, stii, berea si iesitul in cluburi nu fac bine, trebuie sa renunti la ele! Genele de felina lingusitoare te doboara.
- Iubitel, stii, prietenii aia ai tai imi par suspecti, te influenteaza negativ, trebuie sa te desparti de ei! Si asa rand pe rand pleaca toate, pentru ca intr-o zi sa te trezesti ca iti reproseaza ca nu m-ai esti barbatul pe care l-am cunoscut si sa te faci cu o pereche de papuci de mai mare dragul!” Aplauzele au rasunat pe holul pustiu.
Dincolo de zgarde, catuse, flori si imbratisari calde, ciudate fiinte mai sunt si femeile astea, nu?
Criza 02/11/2009
Posted by NeaGoe in Me&Me, Red card, World.3 comments
In ultimul timp am observat ca oamenii au inceput sa mai taca in legatura cu asta. Speram sa se produca acest fapt la un moment dat, pentru ca gurile lor lasau sa iasa in lume niste ganduri studide din mintile uscate de timp. Situatia devenise atat de ridicola incat despre criza au ajuns sa vorbeasca si cainii de pe strada, si pisicile alintate de pe sobele bunicutelor. Criza economica la intersectii, colturi de blocuri, biserici, stiri, filme si hartii igienice… pffff, sufocant! Stiam ca o sa vina un moment in care toate or sa se inchida ca un robinet si sacul fara de fund o sa taca, dar problema se punea cand?!
Oamenii isi vad de treburile lor in acelasi ritm. Merg mai mult sau mai putin la biserica, injura pe stadioane, scuipa seminte pe banca in parc, arunca tigari nestinse pe strada si consuma fast-food-uri cat incape, in timp ce privirile alearga printre zecile de stiri sau filme pe laptopuri, plasme si cinematografe. Asta da viata, frate! Trebuie sa stii sa privesti moartea in ochi si chiar si atunci cand se scufunda planeta, sa gasesti un minut liber sa mananci ca disperaul un pumn de pop-corn. Acum sau niciodata!
Pentru ca devenise o injuratura zilnica, criza a ajuns sa nu mai fie interpretata la justa ei non-valoare. Pan’ la urma, da-l dracului de crize si inflatii, dar pt nu stiu ce cacat de inventie de a nu stiu cui sa renunti la o berea pe care o savurezi de atata timp si la distractiile care te definesc? Never! Nu stiu cine a inventat sistemul, dar cert este ca are lacune grave: la munca, odihna, alimentatie si intretinere oamenii nu vor renunta niciodata! Si asta in pofida oricaror evenimente s-ar produce, de oricare natura n-ar fi!
Abramovici a mancat intr-un restaurant de o suma de 47… de dolari. Neavand marunt, a platit 50.000, facandu-l fericit pe norocosul chelner cu vreo 2700 dolari. In Moldova la vila prezidentiala de la Condrita fostul presedinte Voronin a facut cotet pentru gaini. Peretii acestuia erau imbracati in teracota. In Romania sunt alegeri prezidentiale. Zilnic se arunca bani pt materiale promotionale si distractiile celora care le impart.
Lumea va inebuni cum o facea si inainte. CU toate crizele posibile si imposibile. SUntem pioni pe o tabla imensa de sah, iar rolul nostru este sa cadem atunci cand este nevoie. Un pion nu pune mat unui intreg sistem.
Istorie sau despre cum te sufoci lent 31/10/2009
Posted by NeaGoe in Me&Me, Red card.4 comments
Mainile-mi aspre alearga pe vasele nespalate de la pranz. Buretele aluneca pe caserolele din pachetele de acasa ale colegilor. Apa robinetului cade seaca in miezul unei ore tarzii. In camera vecina, la aragaz, vreo 3-4 isi fac de cap. La scurt timp se lasa tradati de comportament si imi dau sema ce reprezinta. Vine unu’:
- Esti din Ro?
- Nu.
- Md? Privind cu o inseninare pe frunte.
- Da.
- Serios? Ochii i se fac mari. Nu ma crede. Danu? (un fel de serios, prescurtare, cu radacini prin rusa).
- Ce vrei sa fac sa ma crezi? Am lasat-o cu o fraza cu iz de dialect regionalistic de prin partile de pe unde ma scapase barza. A fost suficient, parola de acces.
- Inseamna ca esti de-al nostru?
- What??
- …
- Nu sunt de-al nimanui. Sunt de-al meu.
Dar se pare ca imi facusem iluzii pustii.
- Si… cum de vorbesti asa? Asa curat… romaneste? Am ignorant aroma de ironie si m-am prefacut pe o clipa ca nu l-am auzit, dar printre urechile astupate parca au patruns niste fraze sparte cu iz de prostie: “ca noi…”
- Asa cum? Asa romaneste cum?
- Pai…
- Asa am vorbit de cand m-am nascut si asa vorbesc si acum. Altfel cum? Sa ii dau pe franceza sau cum?!
- Ladna… (un fel de ok rusesc). Ziceam si eu asa… pt ca romanii se leaga de noi ca moldoveni ca una ca alta. “What?” Tu cum? [referire la discriminare si facultate].
- Bine. Prima nu exista, a doua imi da sens existentei.
Dupa ce se mira ca nu am fost discriminat ever, trecuse pe alte faze. Buretele meu cu spuma aluneca pe vasele inca nerabdatoare de lucire.
- Si… de ce nu vii cu noi?
- What??
- Pai eu stau cu moldoveni, suntem mai multi…
- Tragerea la sorti a stabilit sa stau cu romani. In Cluj is sute de moldoveni, de unde vrei sa stau, sa ii stiu sau sa fiu cu toti?
Si ca sa nu ma ascund dupa ganduri cu suflete lase… asa am vrut sa stau si punct
Acu doua zile am urcat cu altii 2. Cred ca la fel… generatia 600 sau generatia 1000, care la o saptamana incep sa faca legea. Uneori ti se face rusine si iti vine sa te scufunzi in podeaua liftului.
Bobocism crud cu tenta de incultura.
Time-out. Punct si de la capat 23/10/2009
Posted by NeaGoe in Me&Me, Red card.8 comments
Sunt momente in viata in care dupa atatea noduri seci adunate in gat, privirea ti se incrunta si incepi sa privesti altfel. Sufletul se coaguleaza in jurul existentei tale intr-un mediu care se schimba de la o zi la alta, cu o constanta cu iz de ostilitate care iti perforeaza ideea de a simti ca traiesti. De a incerca sa consumi miscarile din jurul tau si de a face pasul in rand cu ele. Imbatranit, cu tempo redus, cedezi. Nu ai cum sa tii ritmul. Inima iti bate mai incet, glasurile celor din jur ajung mai greu la tine. Te inhibezi in interiorul tau si iti cauti aliati, pentru ca afara e frig – cei care ieri iti erau prieteni, astazi s-au topit in falsitate. Tradarea se tese pe urmele pasilor tai si risti sa cazi in depresie. Sau mai bine zis o tristete care te va usca zi de zi, pentru ca la un moment dat sa cazi si carele timpului sa mearga peste tine. Ai fost, ai crezut ca esti si dispari. Te topesti ca un fulg de primavara in palmele unui copil.
Rabdarea si puterea mea de a rezista inculturii, prostiei si indiferentei s-au scurs ca un nisip alb intr-o clepsidra veche. Am ignorat notiunea de timp, am explorat cu nerusinarea ceea ce pentru altii e un spatiu si am devenit o umbra. Existenta mea este eclipsata de inexistenta din jur si invers. Imi simt sangele in vene circuland cu o rautate amara, care imi ingheata simturile si placerea. De a fi. De a intelege. De a vrea. Incerc sa ignor valurile uscate si reci, dar fiinta de om nu e capabila de nimic. Poate sa arunce cu noroi si atat. Sa improaste cu mizerie, sa invarta cutitul in rana, sa aprinda scandaluri. Indivizii “intelecti” aparuti peste noapte imi consuma oxigenul. Putinul de care am nevoie. Am ajuns sa ma simt unul dintre cei 10 destepti care trebuie sa scoata piatra aruncata in lac de un prost.
Astazi o sa merg in parc. O sa ma uit la frunzele care invelesc pamantul si o sa ma gandesc la amagirile, tradarile si frigul care ma invelesc pe mine. O sa ma uit la Somes cum curge si o sa ma gandesc la curgerea rautatii din jur. O sa strang un pumn de castane si o sa fac 10 pasi. Viata curge chiar daca pasii nostri isi pierd din esenta. O sa inchid ochii si o sa tac. O sa ma prefac ca nu exist sa vad daca nu se schimba ceva si o sa ma conving ca nu. Iar a doua zi o sa ma apuc sa citesc o carte pe care mi-am propus-o acum trei saptamani. Si o sa ma trezesc de acum incolo cu gandul ca exist pentru filele pe care le sorb din placere, pentru oamenii scumpi si dragi in care am incredere si pentru sine. O sa incerc sa ma ridic pentru ca se spune ca este o rusine sa nu te poti ridica, nu sa cazi. Ce poate fi mai frumos cand un om iti spune ca vrea sa te cunoasca si dupa 10 sau 20 de ani?
De astazi incep sa uit pentru nu stiu cat timp de acest spatiu virtual. Il voi inchide ca pe un geam in vreme de furtuna si nu ma voi uita prin el ca un copil care se teme de fulger. Imi simt aripile prea umede si nu mai pot sa zbor. Si am pus punctul pe “i” si ma retrag ca un leu ranit intre potecile copilariei sale. Ma ascund cu putere si curaj de armele vanatorilor lasi care te ataca cand te doare si care se ascund pt ca nu au curajul sa te priveasca in ochi. Pentru ca la asta se pricep cel mai putin, adica deloc.
Mi-am epuizat cuvintele pentru astazi. M-am saturat sa exist pentru ca altii nu au curaj si sange sa o faca. Vreau sa fiu baiatul cu piatra. Fiti buni si scoateti-o!
Bucurati-va pentru Sheriff. Eu nu pot! 22/10/2009
Posted by NeaGoe in Me&Me, Red card, Sport.22 comments
Victoria de joi seara a Sheriff-ului in meciul cu Twente m-a facut sa-mi fie rusine ca vin din Moldova. Ca la momentul actual in pasaportul albastru sunt condamnat “moldovean”. Mi-e scarba ca lumea este vrajita de jocul cu balonul rotund si ii ridica in slavi. “Victoria noastra, victoria fotbalului moldovenesc, performanta noastra, etc.”. Sunt epuizat sa afirm ca Sheriff nu ne reprezinta, dar oamenii nu ma mai asculta…
Astfel de meciuri eu le numesc accidente. In timp ce muritorii de rand sunt fericiti ca “stim fotbal, am fost peste aia, aia si ailalti”. Sec. Trist. Urat. O formatie care apartine dracului stie cine, utilizand simbolica de stat, ajunge in Europa fotbalistica pt a-si umple bugetele de rahat. Iar prostimea se bucura. Nu e victoria noastra, e victoria lor! Pentru ca atunci cand au fost intrebati de noi ei s-au facut ca nu ne stiu, noi acum ii ridicam in brate si le aducem flori. Asta e. O tara plina de mizerie care se mandreste ca e reprezentata de Balima si restu nimicniciilor de sportivi de acolo. Pe mine, ca roman, Zapata ma reprezinta mai tare decat gunoaiele de la Sheriff. Pentru ca in primul rand asta imi vorbeste macar limba. Este primul semn care traduce respect. Sa va fie rusine!
Despre alt fel de fotbal 22/10/2009
Posted by NeaGoe in Me&Me, Sport.2 comments
Fotbalul despre care scriu nu face parte din viata de zi cu zi. Este ceea ce vine si pleaca imediat, dar care lasa urme profunde. Sunt serile in care regreti ca atunci cand erai mic te-ai indragostit de un sport care acum iti curge prin vene. Sunt meciurile in care privesti ingandurat in ecranul televizorului si asisti la neputinta uscata din teren. Injuri, te agiti si exalti la micile scantei, dar ramai cu un nod in gat cand golurile adversarilor se invart ca un cutit in rana. Strangi fularul in jurul gatului de parca asta ar schimba ceva si numeri minutele care se scurg intr-un haos care se tese in inima ta. In tot ceea ce traduce dragostea pentru fotbal si mingea rotunda a dreptunghiului verde. Este fotbalul din serile in care stelele se ascund pe cer, in care felinarele amortesc pe strazile inghetate, in care privirile tale se impletesc undeva in zari, lasandu-te trist si pustiu…
Imperiul turc a invadat fotbalul romanesc si a desfiintat ceea ce numim fotbalul romanesc. Ceea cu ce ne laudam zi de zi ca avem, dar care nu ne apartine de fapt. Apartine viselor noastre de copii rataciti si amintirilor pierdute inainte de 90′. In fata echipelor cu bugete de sute de milioane ne aparam cu chipurile unor jucatori care privesc striviti din tribune la faptul cum ceea ce au lasat se transforma in scrum. De doi ani ne mintim cu joia neagra a fotbalului romanesc, de miercurea, de martea, de duminica si toate zilele negre ale fotbalului in care existam, dar uitam de creanga pe care ne-o rupem de sub picioare. De palmele pe care ni le dam in vis. Si de durerile care ne vin de niciunde cand ne trezim, ca mai apoi sa ne intrebam… de ce?
Am privit cu mainile legate la Steaua-Fener si cu vocea uscata la Galata-Dinamo. Am privit neputincios cum in balanta aromei de fotbal european, aurul turcesc cantareste mai mult decat praful romanesc. Decat ceea ce a mai ramas din el. Un spectacol sec – un biet actor, un biet artist. Unii au si reusit sa sara cu “asta e valoarea noastra”. NU! Noi nu mai avem valoare. Ei sunt mult mai mult decat ceea ce am fi daca ar fi pur si simplu mai buni decat noi. Trebuie sa inchid fila si sa spun ca pe harta de astazi din Europa League nu contam. Europa exista si fara noi.
Am ajuns la capatul puterilor. Nu mai am forte sa fiu suporter. M-am saturat sa merg la stadion sau sa deschid televizorul si sa ma rog ca Dinamo s-o ia mai rau decat Steaua, sau ca Steaua s-o ia, dar la goluri cat mai putine, m-am saturat de scandal, mizerie si prostie. Asta ne-a mai ramas. La asta ne pricepem mai bine.
p.s. Din scrum si negura vremurilor, ca pasarea Phoenix renasc. Pt ca voi mai gasi o gura de aer sa ma supar pt o infrangere, dar si pt sa strig la un gol. Pentru ca asta e spiritul gratie caruia existam de la inceputurile erei lui Hristos incoace.
